Cand am inlocuit "ridica-te si mergi mai departe" cu "esti pedepsita?"

13 Februarie 2014, 23:04    •   
comentarii

Voi, cei ce aveti copii, va mai amintiti imaginea aceea cu copilul vostru invatand sa mearga? Mai stiti cum stateati in fata lui, cu bratele intinse si spuneati HAIDE, CURAJ! Cum la 2 metri de el erau cu bratele intinse si mama si tata si bunicii si toata lumea se bucura de fiecare pas pe care izbutea cu greu sa-l faca?

Eu imi amintesc cum stateam cu mainile intinse, cu zambetul cat toata fata, cu sprancenele arcuite a incredere si cum, la fiecare cazatura de-a ei, spuneam: “Hai, hopa sus, ridica-te, nu-i nimic, e doar o cazatura. O tranta nu-i decat o tranta. Ridica -te si incearca din nou. Du-te mai departe.” Si ea se ridica, sprijinindu-se de perete si mai facea inca un pas, iar eu o incurajam si mai tare: “Bravooo, hai, ai incredere, da-ti drumul. Mama e aici si o sa te prinda!”

Fara sa-mi dau seama, a venit un moment cand am inlocuit asta cu: “Esti pedepsita! De ce-ai facut asta?” Iar ea se uita la mine si spune cu glas moale, mirandu-si ochii: “Am crezut ca asa trebuie”. Daca m-as uita la mine in momentele acelea, mi-as vedea bratele incolacite in jurul pieptului, sprancenele incruntate si gura tuguiata a repros. De fapt ea nu a facut altceva decat sa cada din nou, invatatnd sa mearga prin viata.

Cand am inlocuit “ai incredere, sunt aici , mama te sustine” cu “Esti pedepsita”? Cum sa fac sa-mi amintesc ca ea inca invata sa mearga in picioare? E alta incaperea, sunt altele podelele, e altul peretele de care se sprijina. Dar noi invatam sa mergem toata viata. Ramanem copii chiar daca avem 1, 10, 18, 28, 35, 55 de ani. Cat timp avem parintii, suntem copiii lor. Si ei n-ar trebui sa uite niciodata ca rolul lor in viata copiilor e sa tina bratele larg deschise, sprancele ridicate si zambetul pana la urechi si sa spuna formula magica: “Ridica-te si mergi mai departe. Nu-ti face griji, e doar o cazatura. Ai incredere, te prinde mama! Sau tata…”

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Cubul, un test de personalitate

V-am pregătit un joc tare drag mie. Se numește CUBUL. Este un exercițiu de imaginație, un test de personalitate.   Mi l-a facut cineva în urmă cu 15 ani și de atunci folosesc orice ocazie să-l dau mai departe. Îi rog...

citeste mai mult  

De ce ne e dor de “acasă”

Noi suntem generația care suferă de dor de “acasă”. Și acasă înseamnă locurile în care ne-am născut, în care am copilărit. Noi suntem generația care a învățat să meargă pe...

citeste mai mult  

E greu să vorbești cu Dumnezeu. La fel de greu cum e să vorbești cu părinții tăi.

Începe Săptămâna Mare și mi-am propus să fie Săptămâna Cumințirii din toate punctele de vedere. O săptămână în care să vorbesc cu Dumnezeu mai mult decât cu oricine altcineva....

citeste mai mult  

Când oamenii sunt faini și simpli

„Mi-am plâns împreună cu tine toate îmbrățișările pe care nu le-am primit, toate te iubesc-urile pe care nu le-am auzit, toate mângâierile pe care nu le-am simțit!   Mi-am plâns...

citeste mai mult