“Fie ca sfintele sārbātori de Paște să te găsească alături de cei dragi”. E un text banal, a devenit o glumă și s-a perpetuat prin prescurtatea lui “fie ca…”. Dincolo de glumă e un mesaj care mie mi-a demonstrat cât poate fi de dureros în anumite situații.

Am fost toată viața înconjurată de oameni. Am lucrat în funcții de conducere vreo 15 ani, în instituții în care relaționam cu multă lume. Am mulți prieteni, cunoștințe, colaboratori, familie mare… așa că primesc mesaje de sărbători. Până de curând le primeam doar pe telefon acum vin pe e-mail, sms, facebook, whatsApp… pe unde nu vin…

Au fost vremuri în care o prietenă ce-și făcea toate sărbătorile cu noi glumea amuzată pentru că la masa de Paște sau de Crăciun telefonul meu bipăia întruna de la sutele de mesaje care îmi spuneau ”fie ca sărbătorile să te găsească împreună cu cei dragi”. Ar fi vrut la un moment dat să redirecționez telefonul spre ea ca să trăiască emoția surprizei din mesaj. Am râs, am glumit pe seama asta până la primul Paște după despărțirea de tatăl copilului meu.

Se întâmpla acum vreo 10 ani. Era primul Paște în care rămăsesem singură în București. Cuc. Fusesem la biserică și revenisem într-o casă complet goală la o masă pe care nu aveam nimic pentru că în durerea și tristețea mea eram incapabilă să cumpăr un cozonac, darămite să mai și vopsesc ouă. Și-au început mesajele. Nenumărate. Pe secundă. Da’ de la cine n-am primit…Toate erau cu Sărbători fericite alături de cei dragi. Taie în carne vie mai rău ca bisturiul un astfel de mesaj primit într-o casă goală. Așa că de atunci eu sunt atentă când scriu mesaje de sarbatori. Le prefer pe cele cu: liniște, pace, lumină. Vă doresc un Paște să vă meargă la suflet. Și vă îmbratișez cu drag. Trimit spre voi numai gânduri bune. Lumina din noaptea de Înviere sa vă deschidă mintea și sufletul și să luați numai decizii bune. Să auzim numai de bine.