Eu nu am întâlnit nici un om mare care să mai folosească suzeta. Cu siguranţă, aproape toţi oamenii pe lângă care trecem zi de zi, au supt suzeta. Şi nu au putut să adoarmă dacă nu o aveau aproape, iar mulţi refuzau să iasă din casă fără ea.

Cu certitudine mulţi dintre părinţii adulţilor de astăzi au întors toată casa cu susul în jos căutând vreo suzeta căzută după mobil. Sau, au alergat de nebuni prin oraş căutând o farmacie non stop din care să poată cumpără o suzi aducătoare de linişte şi somn...

Am văzut de curând o întreagă dezbatere despre cum şi cât de afectaţi sunt copiii care sug suzeta până la "adânci bătrâneţe". Apoi mi-a ieşit în cale o mamă care îşi chinuia îngrozitor fetiţă, refuzându-i o suzetă:

Eşti fetiţă mare! Râde lumea de tine! Uită te ce urâtă eşti! Mai vezi pe cineva cu suzeta în gură?

Pe cine să vadă bietul copil că noi toţi eram oameni în toată firea...

De fapt, mama avea un singur motiv pentru care să nu-i dea suzeta. Nervii ei. Că aşa voia ea.

Dragi părinţi,

Lăsaţi copiii să trăiască fericiţi. Cu una, două sau trei suzete aşa cum are Andrei, băiatul Lidiei, prietena mea.

Lăsaţi copiii să aleagă ei momentul în câte se despart de suzetă.

Sau, dacă nu-i mai suportaţi cu ele în gură, dacă va deranjează chiar atât de tare, inventaţi o poveste pe care să o credeţi şi voi despre cum Suzeta a plecat în Ţara Suzetelor acolo unde toate suzetele din lume se retrag la pensie şi trăiesc fericite până la adânci bătrâneţi.

Şi nu uitaţi: Fericirea copiilor voştri stă de cele mai multe ori în mâinile voastre.