Acordăm o grămadă de timp și energie, lucrurilor din jurul nostru. Consumăm mai mult timp să îngrijim casa și mașina, decât să ne îngrijim pe noi. Investim mai mulți bani în instalațiile electrice și sanitare ale locuinței, decât investim în sănătatea circulației sângelui.

Cheltuim mai mult să avem cele mai bune servicii în casă și la munca și, cei mai mulți, nu am fost, niciodată (!), la o "revizie" a organismului și, eventual, o recondiționare.

Cât suntem tineri, considerăm că nu avem nevoie. După ce trecem de 40, ni se pare că nu mai are rost...Până într-o zi, când îți apare în fața ochilor un om care, dintr-un accident, a rămas fără picioare și fără o mână. Și care arată impecabil: frezat, bărbierit, bine îmbrăcat, cool, trendy, mirosind a viață proaspătă...

⁃ Cum ai mers mai departe? l-am întrebat.

⁃ Atât timp cât sunt viu, nu am niciun motiv să mă opresc... În jurul meu, sunt o grămadă de oameni care s-au oprit. Nu le lipsesc nicio mână, niciun picior, nici copiii, nici familia, nici casa, nici mașina, nici vacanțele, nici hainele, nici mâncarea, nici jobul... Și, totuși, s-au oprit! I-a obosit viața. S-au așezat pe margine și se uită la cei care nu au renunțat... și încearcă să afle ce motive au să trăiască.

⁃ Suntem vii!, i-am răspuns unui prieten care spune că a făcut și a văzut tot ce și-ar fi dorit.

- Si ce mai pot sa-mi doresc. Am avut tot, am facut tot si tot nu sunt fericit.

⁃ Atunci, mai trebuie să-ți dorești să vezi cum e să trăiești fericit!

Ridicați-vă! Atât timp cât suntem vii, nu avem niciun motiv să ne oprim! Tot înainte, prieteni!