Am sentimente contradictorii. Și mi le recunosc. Și mi le permit. Și nu consider că sunt dezechilibrata nici nu cred că sunt imatura. Am sentimente contradictorii și asta mă sfâșie pe dinăuntru. E ca și Cum inima mea ar fi împărțită în doua. Jumătate iubește și cealaltă jumătate e împotriva. Într o zi e mai puternică o jumătate în altă zi, cealaltă. Când una dintre jumătăți face pasul în față, cealaltă face 3 pași înapoi. Câteodată în schimbul de întâietate se mai încăleca. Au fost vremuri în care m am urât pentru că nu eram capabilă să o țin în față doar pe una dintre ele. Oricare ar fi ea.Asta până într o zi în care am avut curajul să recunoasc și apoi să accept :da, am sentimente contradictorii. Sunt ale mele. Nimeni nu e vinovat pentru ele, nici macar eu. E ca si cum m-as simti vinovata pentru ca simt si gustul de dulce sip e cel de sarat. E ca si cum n-ar trebui sa fac diferenta intre apa calda si apa rece. Pot sa intru in dus sis a merga doar una dintre ele. Sau pur si simplu sa fac fara sa vreau dusuri scotiene.

Ok. Cu rabdare o sa reglez asta. Incet, incet din robineti. Putem sa invartim rozetele acelea repede, repede in asa fel incat sa dea navala tot ce e pe conducta sau putem sa le invartim cu grija sa gestionam bine fiecare strop. Acum nu pot sa invart nimic. Nu pot sa apas nici un buton. Pot doar s alas sentimentele sa se manifeste. Contradictorii. Sa se certe intre ele pana cand unul cedeaza. Sau pana cand celalalt castiga. Le priveste daca e pe argumente sau pe forta. Nu ma bag. Nu eu le-am nascut, nu eu le intretin, nu eu o sa le termin. Eu sunt doar spatial lor de desfasurare. Lumea n-ar trebui sa se supere pe noi cand avem sentimente contradictorii. Si nici n-ar trebui sa incerce sa ne inteleaga. Ar trebui doar sa ne iubeasca. Asa , cu toate contradictiile din noi.