“Am fācut un copil grozav” – e tot ce-ar trebui sā-și spună doi pārinți atunci când se întâlnesc. Un copil este grozav dacă fiecare jumătate de părinte își face partea lui de grozăvie. Am facut un copil grozav e despre amândoi. Niciodată un părinte nu va spune asta din tot sufletul dacă știe că nu a contribuit și celălalt. Pentru că e singura lucrare pe care nu o putem face singuri. E muncă de echipă.

“Noi doi am facut un copil grozav”. Cam asta ar trebui să fie replica folositā de cei doi pārinți. Sigur cā sunt copii buni fācuți de mame singure, sunt copii buni crescuți de tați care și-au asumat asta. Dar copiii grozavi se fac în echipă. Pentru cā acei copii sunt întregi. Nu au niciun motiv sā lase privirea în jos. În viața lor și mama și tata și-au făcut treaba. Fiecare pe-a lui. Și dacă părinții pot sta cu capul sus și pot spune din tot sufletul: am făcut un copil grozav, însemnă că și copilul va spune – “am parinți minunați”. Nu trebuie să spună: “am o mamă superbă, dar un tată care nu s-a implicat prea mult. Sau am un tată puternic, dar mama a cam lipsit de la niște lecții importante din viața mea.”

“Am făcut un copil grozav “ este replică de spus în doi ca să stea în echilibru. Altfel va șchiopăta mereu chiar dacă o știe doar cel care o susține să meargă și-așa.