La Paris am înțeles diferența. La Turnul Eiffel. Am văzut două cozi la bilete. Una lungă și una scurtă. M-am așezat la cea scurtă. Era coada pentru scări. Imaginați-vă proporția: 50 de oameni la scări și 500 la ascensor. Am urcat cu Maya toate scările până în vârful turnului. Ea avea şase ani și o mie de întrebări. Dintre toate una îmi răsună în urechi și astăzi, la opt ani distanță.

De ce atât de puțini oameni urcă pe scări și atât de mulți preferă să stea câteva ore la coadă la lift?

Pentru că aleg calea mai ușoară.

E un efort să urci scară cu scară până în vârf. Obosești fizic și îți ia mai mult timp. Nu poți lua cu tine prea multe bagaje. În timp ce în lift poți duce cu tine și valiza și ajungi în vârf în câteva minute.

Da… După ce ai stat câteva ore să iei bilet. Mai bine urci pe scări și te mai odihnești pe câte o treaptă, mai cunoști și vorbești cu alți oameni care urcă .

Oamenii aleg liftul pentru că urmăresc să atingă destinația și nu să se bucure de drum.

Dacă poți alege, pentru un urcuș temeinic alege scările. În privința liftului amintește-ți mereu că viteza de la urcare o ai și la coborâre. Și când liftul cade cu tine în el doar miracolele te mai salvează.