Inca imi rasuna in urechi replica asta. Duminica, dupa spectacol, am iesit in fata clubului sa facem o poza cu parintii si copiii de la eveniment. Am avut peste 600 de copii si parinti in cele patru reprezentatii.

Oameni frumosi, pozitivi – mai mare dragul! S-a apropiat timid de mine un tatic dornic sa afle mai multe detalii. Mi-a spus ca au venit pentru prima oara, ca inca nu sunt obisnuiti sa-si lase copiii sa stea separat de ei, pe pernute in fata scenei, langa ceilalti copii, asa ca i-au tinut langa ei, dar ca i-a placut foarte tare si ca vrea sa mai vina cu cei mici. Am dedus ca erau doi, desi in timp ce vorbea cu mine, barbatul tinea de mana doar un baietel. I-am dat toate detaliile si am intrat inapoi in Puzzle.

Chiar langa iesire, o mama isi imbraca fetita in varsta de vreo cinci ani si, in timp ce o zgaltaia ingrozitor, ii striga in fata: Te imbraci cu ce vreau eu pentru ca eu sunt mama ta si pentru ca eu hotarasc. Fetita plangea si ingaima ceva despre jerseu, ca o strange, ca nu-i place… Mama NU si NU, o tinea pe argumentul suprem – pentru ca asa vrea ea, adultul. In mai putin de 30 de secunde dupa mine intra taticul, chiar barbatul cu care povestisem afara, si intreaba mamica zgaltaitoare daca sunt gata. Mama intreaba unde e baiatul, taticul zice: Pe-aici si mama ii urla un: AI PIERDUT COPILUL, CRETINULE care ne-a lasat fara aer si pe mine si pe tata si pe fetita, plus vreo cateva zeci de parinti si copii de prin zona.

Abandoneaza fetita, care vine in sfarsit la cosuletul cu bomboane si nu ia o bombonica asa cum fac toti copiii si un pumn iar mama pleaca spre scena sa caute baiatul. El, tatal, pleaca teleghidat in urma ei, iar baiatul iese de dupa o masuta unde statea pitit. Femeia se intoarce, ii cearta pe amandoi copiii si apoi imi tranteste mie: “Eu asa organizare proasta n-am vazut in viata mea! Vin pentru prima oara aici, dar sigur nu o sa ne mai vedem.”

Acest cuplu a fost duminica cel mai prost exemplu pentru doi copii care nu au inteles nimic dintr-o dimineata care ar fi trebuit sa fie timp de calitate petrecut in familie. Am zambit si i-am zis ca regret ca are o zi proasta. Sincer nu cred ca e doar una din zilele acelea. In astfel de momente desi sunt mama de fata ma gandesc la mama acelui tata si imi vin in minte vorbele bunicii mele: “nu-ti bate joc dragul mamii de nici un baiat ca si el e copilul cuiva. Si el are o mama pe care o doare”.