"Stai pe preş să-ţi fie mai călduţ" e o expresie pe care am auzit-o de nenumărate ori de la bunica şi de la mama. În general oricine te vede aşezându-te pe ceva rece, te îndeamnă să te muţi pe ceva călduţ. Când ne gândim strict din punct de vedere medical e o alegere bună. Din punct de vedere social , depinde pe ce preş te-ai aşezat. Poate să fie preşul cuiva, preşul de la o uşă sau covoraşul lui Aladin. Vine duhul să-ţi împlinească dorinţele, mângâi lampa să apară sau te aşezi ca Penelopa la război şi-ţi ţeşi singur covorul cât vrei tu de mare, cât ştii tu de gros...

Când te aşezi pe covorul altcuiva, indiferent ce covor e, ţine minte mereu că nu e covorul tău. În primul rând nu-i schimba omului covorul. Mai curătă-l de scame, mai îndreaptă-i franjurii, dar nu-i schimba covorul. Şi ţine minte că nu-i al tău. Şi că oricât de gros şi de mare şi de frumos ar fi, când proprietarul îţi trage preşul de sub fund, tu tot pe ciment rămâi. Şi cu cât fusese preşul mai gros şi mai moale, cu atât simţi mai tare duritatea asfaltului.

Fă-ţi preşul tău. Chiar dacă te-ai aşezat la început pe preşul cuiva, strânge aţă cu aţă, fă ghem cu ghem, adună suveicile una câte una şi fă-ţi preșul tău. Pe care doar Doamne Doamne ţi-l mai poate trage de sub fund. Dar când Dumnezeu face asta înseamnă că deja îţi dăduse nenumărate semnale de alarmă pe care le-ai ignorat.

În oricare dintre situaţii, când rămâi fără preş sub fund, nu sta pe jos gândindu-te cine ţi l-a tras, cum, de ce... ridică-te şi fă-ţi altul!