,,Steluțe pe pământ” este un film plin de emoție, care te captivează încă de la primele scene. Pelicul descrie povestea unui băiețel în vârstă de 8 ani, Ishaan Awasthi, care are dislexie. Din păcate însă, nimeni nu știe că are această tulburare.

Din cauza acestui fapt, el întâmpină dificultăți la școală, este mereu certat și pedepsit, iar într-o zi decide să lipsească de la ore pentru a nu mai fi tratat urât.

Cu rezultate din ce în ce mai mici la învățătură, el ajunge să repete clasa a treia de, însă rămânând la același stadiu, neavând niciun progres.

Trimis la școală de corecție, pentru a înțelege ce înseamnă disciplina, Ishann se simte abandonat. Și aici este insultat, jignit și nimeni nu înțelege că el de fapt, are o problemă reală. Departe de familie și neînțeles de profesori, fiind considerat leneș și obraznic se afundă în lumea proprie şi refuză comunicarea cu cei din jur.

Pentru că nimic nu se întâmplă fără motiv, aici îl întâlnește pe Ram, profesorul cel nou de desen, care își dă seama imediat de tulburarea pe care o are și de faptul că, încrederea în el este foarte scăzută. De fapt, el avea aceeași dificultate în a înțelege și recunoaște cifrele și literele.

Cu multă muncă, cu răndare și iubire pentru copii, Ram îl ajută pe Ishann să-și depășească incapacitatea de învățare și mai mult decât atât îi descoperă talentul la desen. Dintr-un elev timid el reușeste sa câștige în final aprecierea oamenilor din jur.

Un film care te învață că fiecare copil este diferit, iar susținerea și înțelegerea din partea părinților pot face diferențe semnificative.

Întâlnim multe bariere în acest film, cum ar fi un sistem educațional învechit, care pune accentul pe violență, ci nu pe comunicare, încurajare și motivare. Ordine, disciplină, muncă- acestea 3 erau considerate baza întregii educații. Un sistem educațional care nu este pregătit pentru creativitate, imaginație, ci doar pe acumulare de informații.

Întâlnim un tată sever, care este fericit doar atunci când copiii lui primesc laude și reușesc la școală. Mai mult decât atât el crede că Ishann nu este interesat de școală și că o tratează ca pe o joacă și neagă fără să stea pe gânduri tulburarea cu care se confruntă fiul său.

Un copil care vrea mai presus de toate să descopere lumea, să aibă libertatea de a atinge infinitul. Pentru el un lucru e sigur: copilăria nu se mai întoarce, așa că vrea să o trăiască acum!

Fiecare copil este unic, are propriile aptitudini, propriile abilități și vise. Nu violența, vorbele urâte sau dorința după câștig vă vor aduce copilul mai aproape, ci iubirea, înțelegerea și susținerea.

„Haideţi să nu pierdem aceste steluţe de pe pământ!” este îndemnul filmului. Apreciați copiii fix așa cum sunt ei. Cu bune, cu rele, cu visul și talentul ficăruia, cu sufletul lor bun, nu după criteriul competivităţii.

Lăsam mai jos cuvintele pe care i le-a adresat Ram, tatălui lui Ishann și care ne-au rămas bine întipărite în minte.

,,– O îmbrățișare, un sărut câteodată, o vorbă bună. ,,Fiule, te iubesc, dacă ai temeri, vino la mine! Și ce dacă nu reușești! Eu sunt mereu aici lângă tine!” Asta trebuie să-i spuneți ca să-i redați încrederea. Asta înseamnă să vă pese. Dacă nu asta înseamnă grija, atunci ce? ”

Filmul indian apărut în anul 2007 este regizat de Aamir Khan, în scenariul lui Amole Gupte.

Ați văzut filmul? Dacă da, cum vi s-a părut? Ce scene v-au rămas în minte?

Pentru cei care nu l-au văzut, poate fi vizionat pe Youtube, dar și pe alte platformele de vizionare online. Vi-l recomandăm cu mare, mare drag!

Lăsați-ne în comentarii un film, pe care merită să-l recomandăm săptămâna viitoare.

Photo credit: cinemagia.ro & netflix