Filmul „Castelul de sticlă" („The Glass Castle") este ecranizarea unui roman de succes, roman autobiografic al autoarei Jeannette Walls, care vorbește despre relațiile familiale, copilărie și regăsire.

În peliculă descoperim povestea unei familii nonconformiste, pentru care aventura și spiritul liber înseamnă mai mult decât un acoperiș deasupra capului.

Filmul începe cu fiica mijlocie- Jeannette, care retrăiește amintirile copilăriei. Așadar, filmul poate fi perceput ca fiind o paralelă între copilăria destul de nesigură și actuala ei viața ei de adult.

Cei 4 copii Lori, Jeannette, Brian și Maureen își trăiesc copilăria pe drumuri, mergând din oraș în oraș, alături de doi părinți care par destul de iresponsabili, dar care, în ciuda aparențelor, au reușit să le imprime sentimentul de familie.

Soții Walls își cresc cei 4 copii învățându-i să fie curajosi, să nu se teamă de nimic, să gândească liber, să încerce până reușesc și să fie independeți. Însă, toate acestea vin cu absența unei case modeste și, de multe ori al lipsei hainelor și mâncării.

Viața lor de nomazi reprezenta din punctul de vedere al părinților experiențe de viață pentru copiii lor, din care pot învăța multe lucruri folositoare în viitor.

Tatăl, Rex Walls este un om foarte carismatic, inteligent și creativ care îi învață pe copii istorie, fizică, metode și tehnici pentru a învinge frica, însă cu toate acestea nu reușește să le asigure un trai decent.

Le spunea mereu: „Casa este acolo unde mergem"

Lucrul care te impresionează foarte mult este felul în care frații se ajută și se susțin unul pe celălalt pentru a reuși în viață. Și mai este ceva peste care nu se poate trece cu vedere: legătura puternică pe care o au între ei.

Evoluția, dorința a-și depăși condiția și puterea cu care acționează copiii în orice circumstanță ne face să realizăm că orice este posibil. Unde există voință, nimic nu poate încurca.

Cu toate că nu îi plăceau multe lucruri în familie, observăm că pe parcursul peliculei Jeannette începe să își înțeleagă părinții și să nu îi mai judece. Se apropie de ei, îi ajută și face toate astea cu tandrețe și dragoste.

Acceptă-ți originile, rădăcinile și familia însă mergi pe drumul tău! Drum pe care nu știi ce vei găsi, însă trebuie doar să mergi înainte, cu capul sus.

Numele filmului -„Castelul de sticlă” este de fapt, casa proiectată pe hârtie și promisă familiei de către Rex, însă niciodată ridicată.

Un film emoționant, un film despre iertare și împăcare și un model de legătură intrafamilială atât la bine, cât și la greu.

Ați văzut filmul? Dacă da, cum vi s-a părut? Ce secvență v-a rămas în minte?

Pentru cei care nu l-au văzut, poate fi vizionat pe netflix, dar și pe alte platformele de vizionare online. Vă recomandăm cu mare drag atât filmul, cât și romanul.

Dacă aveți și voi recomandări, lăsați-le în comentarii. Le citim întotdeauna și le punem pe listă.

Photo credit: cinemagia.ro