Într-o zi am început să mănânc la ore fixe. Acum vreo 7 luni.

Şi pot spune că ziua aceea în care eu mi-am pus alarmele la telefon să sune din 3 în 3 ore, a fost prima zi din restul vieţii mele.

E foarte important să mâncăm la ore fixe. Şi asta să devină obişnuinţă.

Cât durează? Toată viaţă!

Îmi place umbrela găsită de Maria Chetran #fixulcareschimbaviața! VIAŢA! Nu săptămâna, nu luna, nu anotimpul, nu anul.

Când începi să mănânci la fix, trebuie să te gândeşti că e prima zi din restul vieţii tale. Şi că începând din ziua aceea lucrurile se vor schimba definitiv.

Începi să mănânci conştient şi tu să fii cel care controlează mâncarea şi nu mâncarea e cea care îţi controlează viaţa.

Din ziua în care eu am început să mănânc la ore fixe nu m-am mai simţit niciodată vinovată că mănânc lucrurile denumite “interzise”. Nu am mai simţit nevoia să mănânc orice, oricând. Nu am mai vrut ronţāieli şi nu am avut pofte care să mă frustreze.

Mie, fixul mi-a schimbat percepţia asupra mâncării, asupra timpului, asupra vieţii.

Cronos a intrat în viaţa mea şi mi-a luat timpul în braţe. Timpul meu nu mai aleargă. Timpul meu merge frumos şi sigur spre ceea ce eu numesc viaţa cea mai frumoasă dintre toate vieţile posibile.

Mănânc orice dar nu oricând.

Mănânc orice dar nu oricât.

Mănânc orice, oriunde, cu oricine.

Dar, nu mănânc după ora 7 seara şi nu mānanc nimic între cele 5 mese.

Eu le-am fixat: 3 principale şi 2 gustări.

• Mă trezesc dimineaţa şi la ora 7 mănânc masă principală.

• La ora 10, de regulă beau o cafea.

• La prânz mănânc un fel (nu mai pot să mănânc două sau trei feluri decât dacă mănânc foarte puţin).

• Ora 16 vine cu ceva foarte uşor

• Ora 19.00 de cele mai multe ori înseamnă o salată.

Mănânc prăjituri, paste, ciocolată, îngheţată, mănânc orice doar la orele fixe. Nu beau nimic între ele, dacă vreau o cafea cu lapte şi zahăr o lipesc de una dintre mese, la începutul sau sfârşitul ei. Mie mi-a rămas foarte clar întipărită în minte ideea că ORICE ÎMBUCĂTURĂ ÎNGHIŢITĂ ÎNSEAMNĂ ACTIVITATE PENTRU STOMAC. Stomacul are nevoie de 3 ore că să revină la starea lui normală. Şi aceste 3 ore de pauză pentru stomac sunt sfinte. Cred că fixul ăsta ar trebui aplicat în toate domeniile vieţii. Să nu ne mai sufocăm, să nu ne mai suprasaturăm. Dacă am lăsa şi în relaţiile noastre câte o pauză în care lucrurile să se aşeze, nu am mai simţi niciodată că suntem gata să explodăm. Îmi place fixul care mi-a schimbat viaţa. Sunt fericită că datorită timpului pe care eu îl aloc să împărtășesc cu sute de mii de oameni această experienţă, fixul schimbă mii de vieţi. Oricine poate să încerce. La orice vârstă, oricâte kilogram ar avea. Asta e punctul de plecare. Mâncām la fix. Apoi se construieşte o dietă. Cu un nutriţionist.