Sunt de aproape o lună înregimentată în programul de nutriție al doctorului Alin Popescu. Totul a început ca o provocare pe care mi-am lansat-o singură. Mi-a trezit interesul Anca Bejan care slăbise 60 de kilograme.

Am început să mănânc la ore fixe: 7:00, 10:00, 13.00, 16.00 și 19.00. Eram destul de sceptică.

Am un program de viață haotic pentru programul majorității oamenilor.

Mă deplasez mult, dorm în hoteluri, sunt pe scenă sau în emisiuni la cele mai ciudate ore, pierd nopți sau mă trezesc la 3 dimineața… nu mi-e simplu să mănânc organizat.

Și totuși, am început să mănânc la ore fixe, fără nicio abatere. Doar apă plată și cafea fără zahar între mese și nimic după ora 19.00. Mănânc sănătos, în frigiderul și în cămara mea nu o să găsiți produse ambulate :un kilogram de făină albă ajunge o jumătate de an pentru că e folosită doar când vine mama și face clătite. Un litru de ulei mă ține un an pentru că nu am mai făcut niște șnițele din clasa a IX-a. Tot ce prăjesc pun în cuptor pe hârtie, nimic cu grăsime…

Am ținut Dukan-ul, am mâncat numai supă de varză, am încercat disociatul… toate mi-au adus frustrări peste frustrări. După o lună de Dieta-Minune, cum o numește Anca, rezultatele sunt fantastice. S-a schimbat relația mea cu mâncarea.

Concluziile mele la o lună de dietă:

- mănânc tot ce îmi place și încă nu am reușit să mănânc înghețată, pizza, ciocolată și alte prostioare pe care le tot amân pentru că prețuiesc fiecare masă și nu vreau să o risipesc aiurea;

- mă urc pe cântar doar o dată pe săptămână și la începutul acelei săptămâni îmi propun să văd acul cu o cifră mai jos, iar satisfacția este fantastică;

- încep să intru în hainele fiică-mi;

- toată lumea din jurul meu respectă alegerea mea alimentară și mă susține. Au mereu la orele fixe de masă ceva pentru mine în caz că nu sunt pregătită;

- nu plec de-acasă fără să mă gândesc ce mănânc la următoarea masă;

- mănânc mult mai puțin și mult mai bine;

- beau mult mai puțină cafea;

- beau peste 2 litri de apă;

- seara îmi dau seama că nu am făcut mișcare deloc și atunci recuperez cu o plimbare zdravănă;

- sunt un exemplu pentru copilul meu care vrea și ea să se organizeze mai bine;

- e cea mai ieftină dietă posibilă.

De luat în considerare:

Răbdarea și perseverența sunt cheia succesului în orice faci. Organizarea te duce la un program, programul te ajută să trăiești conștient în fiecare zi. Am devenit conștientă de ceea ce mănânc și mai ales de faptul că nu trebuie să se întâmple totul ACUM. Extrapolând idea amânării unor pofte, am învățat să amân niște reacții. Și aștept momentul potrivit să spun ceva, nu spun fix când îmi vine. Aștept ora potrivită pentru o întâlnire, nu consum ocaziile cum îmi ies în cale. Știu de ce mie îmi ies lucrurile: pentru că nu renunț. Pentru că sunt determinată și pentru că sunt mai puternică decât toate tentațiile. Nu sunt dependentă de obiceiuri. Îmi respect corpul mai mult decât oricând. Stomacul meu nu mai e un sertar, cum e cel de la congelator, în care depozitez tot ce-mi iese în cale. Am făcut pace între minte și stomac și respectându-le pe ele au început și ele să mă respecte. Mintea nu mai vrea tot ce vede și stomacul începe să se restrângă în matca lui, numai e sac fără fund.

Dacă mi-a ieșit mie o să vă iasă si vouă. RĂBDARE ȘI PERSEVERENȚĂ.

Rămân pe grupul Fix la fix:

https://www.facebook.com/groups/mirelaretegan/.

Vreau să fiu onestă cu voi și să vă arăt un exemplu de viață foarte agitat, cu un program fără program de muncă dar cu ore de masă. Poate vă inspiră, poată vă motivează.

Vă doresc succes și vă aștept pe pagina de grup Fix la fix.