Când cineva te surprinde neplăcut, poți alege să te superi pe el sau să îl privești cu mai multă atenție.

Uneori, o acțiune care ți se poate părea nepotrivită ar putea fi un avertisment din partea universului să nu te culci pe o ureche, să nu mergi orbește pe mâna acelei persoane.

Avem tendința să luăm lucrurile personal, să credem că e despre „ce nașpa a fost ăla, ce rău m-a dezamăgit aia, ce tare m-a surprins cu o cerere, un reproș, o nemulțumire, o decizie nepotrivită”...
Ce câștigăm gândind așa? Nimic. Poate stricăm o relație care ar putea să fie una bună dacă ea ar fi privită realist, nu cu ochii închiși și celelalte simțuri adormite.

Renunțăm la oameni pentru că luam acțiunile lor ca pe niște acțiuni împotriva noastră.
Eu aleg să iau acțiunile celorlalți ca pe niște avertismente prin care Dumnezeu, în cazul meu, universul, sursa, forța superioară - sau cum vreți să-i spuneți - îmi strigă în felul acesta: „Fii atenta la acel om! Ține ochii deschiși! Stai trează! Verifică-i acțiunile și privește realist consecințele deciziilor!”.

Când o să ne concentrăm mai puțin pe știrile despre alții și mai mult pe semnele pentru noi, totul o să devină mult mai clar și mult mai simplu.

Știrile te bagă în întuneric. Semnele te scot la lumină.