Nu una pe care am primit- o, ci una pe care am oferit-o.
Am fost surpriză pentru o fetiță foarte curajoasă, Sabinuța-Albinuța, care a trecut printr-o încercare foarte grea și care își găsește liniștea și bucuria în cântecelul zurli “Avion cu motor”.
Amalia Năstase mi-a scris să mă roage să-i fac un mesaj de încurajare. Am ales să mă duc la spital și să i-l spun. Am luat și o rochiță de Fetiță Zurli, păpuși și jocuri pentru toți copiii din salon și, timp de o jumătate de oră, toată lumea a uitat unde suntem.
Iar eu am primit cel mai meritat “La mulți ani” din viața mea, cântat cu toată dragostea.
Las pozele și filmulețele, pentru care am primit acordul să le postăm, să vă arate ce simplu e să aduci bucurie și în locurile cele mai încărcate de încercări.
Vă mulțumesc, “Asociația Părinților copiilor cu afecțiuni oncologice” și “Fundația Zurli” pentru întâlnirea asta.
Iar pe voi, dragi prieteni, vă rog să alegeți să contribuiți cu mesaje de iubire pentru copiii din oncopediatrii. Las link în comentarii . Puteți dona cât vă lasă sufletul. Sau puteți trimite simplu un sms de 2 eu la 8845 cu textul ACASA.
Se uita la mine cu privirea aceea care spune: „Hai, recunoaște că nu te așteptai!”.
Îl cheamă Vlăduț și ne-am întâlnit la oncopediatrie, la Iași. Un copil extrem de isteț. S-a ținut după mine din salon în salon. La capătul culoarului, a îndrăznit să-mi spună cu nume și prenume: „Adevărata Zurli”, așa cum alții îmi spun Mirela Retegan și Tanti Prezentatoarea.
Am luat în mână felicitarea și am citit mesajul lui scris cu litere mari: „ZURLI,
MULȚUMESC PENTRU CADOU!”.
Apoi, mi-a făcut semn cu mâna să mă aplec și mi-a șoptit la ureche: „Îmi dai numărul tău de telefon?” De aici a început o întreagă negociere: „Te sun sâmbătă și duminică, te sun seara, te sun puțin, îți trimit mesaje“. Niciun argument nu a fost suficient de puternic pentru el.
Ne vom revedea. Știu sigur. Pentru că el se va face bine și noi doi o să mai avem multe de oferit unul celuilalt!
Așa e în campania „Mesaje de iubire pentru copiii cu branule”.
Astăzi iar s-a adunat inima mea ghem în pumni și toate întrebările părinților îmi urlau în suflet.
Să merg pe secție la oncopediatrie, din salon în salon, din pătuț în pătuț, e cel mai greu din tot ceea ce fac eu pe lumea asta. Și, probabil, n-aș putea să o fac dacă n-aș ști sigur ce mult bine lasă în urmă fiecare vizită acolo.
Continuați să ne sprijiniți și noi vom continua să-i susținem!
SMS la 8845 cu textul „Acasă”. Costă 2 euro. O cafea. Dar cu 2 euro de la tine, 2 euro de la fiecare, noi putem să livrăm bucurie în 9 spitale de oncologie din România!
Vă mulțumesc în numele lui Vlăduț, vouă, tuturor celor care sunteti parte din bucuria lor!
Și, culmea, nu s-a încheiat la spital, în perfuzii, cu energie zero și din poziția de victimă.
S-a încheiat celebrând în liniște.
Ce am făcut diferit la ediția cu nr.10 a campaniei “Adoptă o mamă”:
– În primul rând, m-am înconjurat de oameni care să iubească proiectul.
– Am delegat foarte, foarte mult. Am investit cu încredere oameni pe care îi cunoșteam, dar nu pot spune că le știam puterile. Dar le intuiam.
– Mi-am dozat energia.
– Am căutat să fac pauze sănătoase (în natură, cu oameni dragi, în SPA-uri care să mă susțină fizic și energetic).
– Am continuat tratamentul cu vitamine.
– Am ținut mereu legătura cu cei implicați.
– Am trăit în momentul prezent mai mult decât oricând.
– Am avut idee despre ce fac ceilalți. dar am pus focusul pe ceea ce aveam eu de făcut.
– M-am bucurat de fiecare experiență, am trăit la intensitate maximă întâmplările și am îmbrățișat oportunitățile.
– Am refuzat orice invitație de a merge, spune, scrie despre ceva ce nu a făcut parte din proiectul meu.
– Am știut exact de unde plec și unde vreau să ajung.
– Mi-am măsurat puterile și am știut exact cât pot duce.
– Am făcut bucata mea până la mijlocul drumului și, de acolo, L-am lăsat pe Dumnezeu să facă bucata Lui.
– Mi-am păstrat credința că tot ceea ce fac e din inimă și atinge inimi începând cu a mea.
– I-am lăsat pe ceilalți să fie liberi în pătrățica lor și să facă din munca lor propriul sentiment de mândrie.
Visez de 30 de ani la această zi în care să mă bucur de un final și să îl transform în sărbătoarea mea și a tuturor celor care au fost implicați în proces.
VĂ MULȚUMESC TUTUROR!
Imaginați-vă pentru o secundă că pot să vă întind mâna fiecăruia (organizator, staff, speaker, invitați, mame vulnerabile, participanți) și, cu lacrimi în ochi (de fericire), vă spun din toată inima: MULȚUMESC!
Nu știu cum se vede de la voi, dar eu văd, după acest martie 2025, harta României susținută pe brațe de femei înfloritoare!
„Dragostea unei mame poate trece de toate zidurile, chiar și de zidurile unei închisori.”
Cuvintele psihologului Constantin Tui au atins inimile mamelor cu care ne-am întâlnit ieri în Penitenciarul Gherla.
Am trecut de nenumărate ori pe aici. În copilărie, nu ratam niciodată clădirea când treceam cu tata, cu mașina, prin Gherla, mergând spre Dej.
Niciodată nu l-am auzit condamnându-i în plus pe cei de dincolo de ziduri. Vorbea despre ei cu smerenia omului care știa că dincolo de fapte sunt poveștile oamenilor care au făcut faptele și mereu se gândea la copiii lor, de-acasă.
La el m-am gândit ieri, în timp ce le dădeam mamelor închise, idei de jocuri pe care să le facă împreună cu copiii lor, la telefon și la vizită.
E primul an în care am inclus în proiectul „Adoptă o mamă” și mamele din penitenciare. M-am întâlnit cu câteva sute, în această lună.
Astăzi, la Gherla, am fost împreună cu psihologul Constantin Tui și cu jurnalista Anca Dinu – reprezentanta Fundației Zurli la Cluj. Le-am dus flori confecționate de bunica, mama Claudiei Rogozan, celălat stâlp Zurli de la Cluj, și am promis că revenim și cu dumneaei să le cânte pricesne de Paști.
Dragostea trece de ziduri. Iar dragostea de mamă nu poate fi închisăde nimeni și de nimic. E destul să închizi ochii și să-ți imaginezi copilul alergând pe un câmp verde, cu cerul senin deasupra capului și cu un zâmbet mare pe față.
Nimeni și nimic nu ne poate lua această libertate: gândește-te la copilul tău cu toată credința că merită cea mai bună viață posibilă. Și o să faci pentru el cel mai simplu, cel mai ieftin și cel mai puternic lucru din lume – o să-i dai combustibilul de care viața lui are nevoie, zi de zi.
Copiii care au mamele închise, sunt copiii de lângă noi. Sunt colegii copiilor noștri. Sunt copiii pe care îi vedem și dacă vrem, nu ne putem preface că nu există.
Am inclus penitenciarele în proiect gândindu-mă la ceea ce eu cred că este misiunea mea: să fac copiii fericiți. Și dacă eu pot să aduc puțin ajutor acestor mame și ele iau din aceste întâlniri idei și putere, și câțiva copii vor avea parte de o relație mai bună cu mamele lor, înseamnă ca mi-am făcut treaba.
Cu fiecare copil fericit, lumea e mai bună. Iar pentru un copil, mama rămâne principala sursă de energie, indiferent dacă ea este plecată la muncă în străinătate, pe un pat de spital sau în spatele unor gratii.
Mama rămâne mama. Și uneori are nevoie să îi reamintească cineva că ,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.”
Mulțumesc Administratiei Penitenciarelor și personalului de la Penitenciarul Gherla pentru deschidere și pentru primirea prietenoasă. Toți cei pe care i-am întâlnit sunt, dincolo de uniformă, părinții unor copii și-au înțeles exact mesajul campaniei “Adoptă o mamă”.
– ,,Ce flori 1win purtați!”, ne-a zis una dintre deținute.
– Avem și pentru voi. Am adus pentru toată lumea. 650 de flori și pachete.
– Cu ce ocazie?
– E lunamamei. Și în toată luna martie, noi încurajăm mamele care pot să dea, să susțină mamele care pot să primească.
( Discuția din curte, în timp ce ne îndreptăm spre sala de evenimente).
A fost încă o întâlnire dificilă.
Pentru că dincolo de ziduri, e suficient să spui cuvântul copil, ca să declanșezi un val de emoții.
Împreună cu Amalia Enacheam mers astăzi la Târgșor- închisoarea de maximă siguranță de lângă Ploiești, să ne întâlnim cu mamele care sunt acolo.
Am povestit, am râs, am plâns, le-am învățat jocuri și le-am amintit cum pot să folosească poveștile pentru a păstra conexiunea cu copiii lor.
Am încercat să găsim cele mai potrivite lucruri pe care i le poți spune unei mame privată de libertate, în urma unei sentințe, fără să o disculpi, dar nici să nu o împovărezi mai tare.
Au avut multe întrebări și toate au avut legătură cu copiii lor. Dar una m-a surprins foarte tare:
– Ce putem face noi, de aici, pentru această campanie ? Am putea ajuta în vreun fel mamele bolnave sau cele care stau cu copilașii bolnavi?
Recunosc, asta n-am luat-o în calcul.
Le-am promis ca o să mă gândesc.
,,De ce mergi în penitenciare?” A fost o întrebare care a venit de la mai mulți urmăritori. De ce să le susținem? Sunt acolo pentru ca au greșit.
Campania “Adoptă o mamă” este despre toate mamele care sunt rezervoarele de energie și bucurie pentru copiii lor. Noi mergem în toate locurile în care rezervoarele pot fi umplute cu iubire de semeni, atenție, acceptare, iertare și mamele acestea pot să fie sursă de energie pentru copiii lor, la capătul unui telefon sau la vizita aceea rară pe care copilul o poate face.
,,Nu știi niciodată ce cruce are omul acela de dus în spate” îmi spunea bunica și tot ea completa ,,dacă poți să faci ceva bun pentru el,, fă. Pe noi, Dumnezeu o să ne ,,judece” pentru ce am făcut noi pentru alții, nu pentru ce au făcut ei.”
– Vă mulțumesc pentru toate ideile. Am învățat foarte multe lucruri astăzi de la dumneavoastră. Chiar nu mai știam cum să vorbesc cu fetița mea.
( așa s-a încheiat vizita noastră).
E loc de multă umanitate în jurul nostru și mă bucur ca Administrația Națională a Penitenciarelor are o atitudine foarte deschisă pentru programe care să ajute aceste femei, să fie mame bune pentru copiii lor.
O poartă deschisă spre omenie, nu e puțin lucru pentru o închisoare.
Am fost în Penitenciarul Craiova, secția pentru femei, și am stat față în față cu 150 de mame.
De ce a fost greu? Din toate aspectele.
Am trecut prin toate emoțiile posibile, din dorința de a face din ziua asta una care să le aducă puțină bucurie.
Când am ajuns acolo, așteptând să vină toată lumea, a trecut pe lângă noi mașina care le aducea de la instanță. Se uitau la noi prin geamul cu gratii. Una dintre ele ne-a făcut cu mâna.
A venit Anamaria Brânză, ne-au întâmpinat doamnele director Alina Stanciugelu și doamna director adjunct, din conducerea penitenciarului și apoi am trecut prin punctul de control.
Am lăsat actele de identitate, telefoanele și am intrat în prima curte. O parte dintre femei erau acolo, ne-au salutat de la poartă.
,,De vineri de când le-am spus că veniți, nu mai au răbdare. Vă cunosc, au copii și știu de Zurli”, mi-a spus unul dintre gardieni.
Am străbătut curtea până în aripa nouă. Una construită pe modelul norvegian. Am intrat într-o celulă în care ne-au primit cele 4 femei care locuiesc acolo. Foarte curat și luminos. Clădirea are o sală de mese, o bibliotecă în care angajații au adus cărți de acasă, o mică sală de sport și în mansardă am găsit o încăpere mare cu scaune, pe care ne așteptau cuminți, femeile aflate în detenție.
L-am rugat pe Doamne Doamne să mă inspire să le spun ceva relevant, să fie cu sens întâlnirea noastră.
Ce poți să spui într-o astfel de situație, fără să mai pui încă o judecată peste toate judecățile celorlalți, ce poți să spui, ca să trezești în ele conștientizarea că rămân mamele copiilor lor, dincolo de fapte, de timp și de spațiu, fără să mai pui o piatră de moară pe conștiința lor.
Cred că am reușit. Împreună cu Anamaria am construit o întâlnire cu o emoție aparte. Dacă au avut un singur a-ha, eu sunt mulțumită.
Dar știu sigur că astăzi, toți cei prezenți, am râs și am plâns împreună cu 150 de femei care au avut în fața lor niște oameni.
Și eu, și Ana am vorbit de la suflet la suflet. Nu de la fapte la sentințe.
Le-am amintit cât sunt de importante pentru copiii lor, le-am oferit câteva instrumente prin care pot să rămână conectate cu ele și le-am învățat câteva jocuri pe care le pot juca și pe telefon.
Mi-au făcut niște promisiuni, iar eu le-am promis, la rândul meu, ca o să mă întorc să văd rezultatul întâlnirii noastre.
Ana le-a povestit despre experiența ei de ,,luptătoare” și le-a încurajat să nu uite ce important e să-și țină corpul sănătos.
Am încheiat întâlnirea cu promisiunea că o să mă gândesc la câteva lucruri pe care le putem face împreună. Cu ele și cu copiii lor.
Pentru ca ele sunt, chiar și acolo în spatele gratiilor, mamele unor copii. Iar pentru copiii lor, sunt cele mai importante ființe din lume. Și copiii lor au nevoie de ele, și în timpul privării de libertate și după ce o să se întoarcă acasă.
,,Abia aștept să le spun copiilor că a fost doamna de la Zurli” a fost mesajul care mi-a atins inima.
Campania “Adoptă o mamă” îmbrățișează toate mamele vulnerabile, indiferent unde le duce viața.
Iar când Dumnezeu mi-a dat bucata asta de misiune, nu mi-a dat nici rochie decoltată cu trenă și nici saloane luxoase. Mi-a distribuit oncopediatrii și penitenciare și centre și refugii, acolo unde cel mai greu nu e să intri la ele, ci să stai cu ele și cu durerea lor.
Dar noi mergem acolo ca să dăm din puterea noastră nu să intrăm în durerea lor.
Știți de unde îmi iau eu putere, dincolo de cea pe care mi-o dă Dumnezeu? De la voi.
Mulțumesc, Administrația Națională a Penitenciarelor, doamnei director Ioana Morar și Penitenciarul Craiova, doamnei director, pentru toată deschiderea. Am sentimentul ca putem face multe lucruri împreună, pentru mamele care sunt închise, departe de copiii lor.
Încerc să mă adun după seară trecută. În mod cert, “minutul de aur” al conferințelor ÎNFLORITOARE s-a desfășurat la Satu Mare.
Am fost pe scenă alături de prietenul meu și partenerul meu de Antrenorul Părinților, psihologul Gaspar.
Dar aplauzele și toată strălucirea au fost pentru mamele noastre care au avut pentru prima oară ocazia să spună și ele cred despre noi. De pe scenă, de pe locurile noastre, au povestit cum ne-au ales numele, cum eram când eram mici, când au fost pentru prima oară mândre de noi…
Apoi a urmat Ionuț Stancovici, un alt sătmărean grozav, omul care construiește accesibilizarea țării pentru persoanele cu dizabilități. Și apoi Angela, eroina care a învățat germană pentru ca era singura șansă să convingă medicii austrieci să o opereze fără cei 100.000 eu, iar astăzi face 5 sporturi și preda limba care i-a salvat viața.
Toată sala s-a ridicat în picioare să o aplaude.
Mama lui Ionuț și mama Angelei au trăit emoțiile din primul rând.
Papici Marcela – prietena mea și organizatoare evenimentului de la Satu Mare, și-a adus la rândul ei mama.
Fiecare pui a fost cu mămica lui. Din fericire, chiar dacă avem 50 sau 30 de ani, tot copiii mamelor noastre suntem.
Am trăit astăzi pe scenă , un moment unic, inegalabil, extrem de încărcat de emoție și totuși emanând atâta pozitivitate.
Să vorbești de lucruri grele, cu umor, să spui adevaruri care ar putea să doară dar pentru felul în care le-ai acceptat, 700 de oameni vibrează de hohote de râs… e minunat.
Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce trăiesc.
Mulțumesc Gaspar, pentru că îmi accepți ideile curajoase și pentru această clipă memorabilă de vindecare autentică a mea, a ta și a mamelor noastre, în fața a peste 700 de femei, îți sunt extrem de recunoscătoare. Te iubesc!
Mulțumesc Satu Mare, pentru toată dragostea pe care am simțit o în inima mea, pentru toți oamenii minunați pe care i-am primit, pentru toată experiența care mi-a crescut aripile cu care am plecat să cuceresc lumea. De fiecare dată când mă întorc aici , mă întorc ACASĂ.
În luna martie o să mă întâlnesc cu peste 10.000 de mame.
10.000 cu care o să mă privesc ochi în ochi. O să transmit mesajul meu și sper să ne îmbrățișăm cu cat mai multe dintre ele.
Peste 10.000 de mame o să poarte simbolul campaniei “Adopta o mamă” – floarea roșie, și vor avea parte de un cadou care vine prin noi de la alte mame și de la parteneri. Și de la sponsori. Și de la prietenii mei- femei și bărbați, copiii unor mame minunate. Și de la fiecare sufletel care a contribuit.
Am mobilizat pe toată lumea: Constantin ne ajută la Dublin, Florin la Londra, Ciprian în Spania… iar în țară, o să le cunoașteți rând pe rând pe femeile minunate care au pus umărul și tot sufletul în povestea asta.
Ajungem în peste 24 de orașe (atâtea am numărat) în 9 spitale de oncopediatrie și câteva penitenciare. 10 conferințe sub titlul “Înfloritoare” și 10 spectacole “Dragă mami”.
Când vă gândiți la mine, trimiteți energie bună și gânduri frumoase, să mă susțină să o duc până la capăt. Suntem o mână de oameni dar vă promit să facem tot ce ține de noi, pentru ca România să fie locul cel mai bun, pentru copiii noștri.
Niciun partid politic nu este implicat, nicio organizație, altele decât cele care susțin mamele și copiii. Lăsăm lucrurile complicate în grija altora și ne ocupăm noi de cele simple și clare.
Vă mulțumesc pentru donații, share-uri, prăjituri, cadouri, produse, timp, energie.
O să vă spun la sfârșitul lunii martie la câte mame am ajuns, câți oameni au muncit la asta, câți au donat bani, câți au făcut pachete, câți psihologi au contribuit și o să facem împreună bilanțul. Pentru mine luna martie o să fie luna în care mă pregătesc să merit Paștele.
#adoptăomamă2025 Pentru că atunci când o mamă zâmbește, un copil râde.
Pentru că atunci când o mamă zâmbește, un copil râde, Fundația Zurli a inventat vitaminele de putere pentru mame.
Se iau în luna martie și ajută mamele să zâmbească tot anul.
TOATE mamele! Și cele care au de dăruit, și cele care sunt bucuroase să primească daruri.
Pentru că sărbătorim 10 ani de campanie “Adoptă o mamă”, am organizat 10 conferințe la care am invitat oameni minunați care împărtășesc din credința, cunoașterea și experiența lor.
Narcisa Suciu, Ileana Badiu, Ana Morodan, Raluca Anton, Dan Cruceru, Paula Herlo, Miruna Ioani, Robert Diaconeasa Daddy Cool, Szanto Eniko, Andreea Balan, Urania D. Cremene, Daciana Sârbu, Psiholog dr.Sandra O’Connor, Constantin Tui, Ana-Maria Branza Official, Ioana Radu, Ionuț Stancovici, Ruxandra Luca, Andreea Paul, Adrian Avram, Manuela Ciugudean și lista se completează , încă așezăm toate piesele acestui puzzle absolut minunat.
Ne-am calibrat agendele și ne-am împărțit în cele 10 zări.
Ne-am unit forțele cu oameni puternici din comunitățile locale și o să organizăm cea mai mare și cea mai emoționantă campanie pentru femei din România: „Adoptă o mamă”.
Ia de mână o mamă pe care o iubești și vino cu ea la una dintre conferințele „Înfloritoare” din cadrul campaniei.
Până în 27 martie, ajungem în Arad, Cluj, Sibiu, Satu-Mare, Timișoara, Craiova, Iași, Brașov, Zalău și București.
Pregătește un pachet pentru o mamă specială și rezervă un bilet care îi va asigura și ei un loc. Poate chiar lângă tine. Locurile se rezervă pe baza unei donații de 180 de lei, suma minimă valabilă în fiecare oraș.
Vă promitem o experiență de așezat în caietul cu cele mai frumoase amintiri!
