La cat mai multe femei cu parul spalat

Mă întorc după o vacanţă în Scoţia, unde am văzut fel de fel de femei. Dimineaţa pe stradă sau seara la restaurant, în magazine sau la concerte, ba chiar la o mare serbare câmpenească. Erau îmbrăcate dezastruos după criteriile mele. Pe mine mama m-a învăţat să-mi asortez pantofii cu geanta, chiar dacă acum cică nu se mai poartă, să nu pun fusta de dantelă la cizme de gumă şi bluză de mohair. Noi, româncele, în general ne îmbrăcăm cu grijă din acest punct de vedere. Din toata sărăcia, încropim o ţinută cochetă, elegantă, asortată cât de cât. Însă în UK în general, şi în Scoţia în special, nu există nicio regulă în vestimentaţie, parcă şi-ar pune hainele cu furca. Nu combină materiale, culori, accesorii după nişte reguli bine stabilite. Dacă într-o zi poţi să trăieşti cele patru anotimpuri din punct de vedere meteorologic, fix aşa sunt şi hainele de pe ei. De la iarnă până la toamnă, găseşti elemente care n-au nicio treabă unele cu altele. Poţi să le vezi în sandale şi cu haină de blană sau cu rochiţă cu bretele şi cizme până la genunchi. Nu au nicio regulă în privinţa hainelor, dar au o normă de la care nimeni nu se abate – părul este impecabil! Într-o săptămână întreagă, n-am văzut nicio femeie cu părul “uns”. Şi, credeţi-mă, după ce mi-am dat seama de asta, am vânat măcar o excepţie. Nicio şansă. Lung sau scurt, drept sau cârlionţat, blond sau saten, coafat sau nu, părul lor strălucea de curăţenie.

Am vrut să scriu despre vacanţă, dar am sfârşit scriind despre şampon. Poate că e ciudat, dar vă asigur că acesta nu este un text publicitar, la comanda vreunei firme de şampon. Probabil că eu şi creativii din agenţiile de publicitate vedem lucrurile diferit din acest punct de vedere. Nu mă convinge nicio vedetă masculină alergând după mine prin supermarket să-mi arate o anume sticlă de şampon că merita să mă spăl cu ea pe cap. Dacā am trāi in triburile masai din Africa n-am avea aceasta problema. Oricât aş vrea să dau vina pe sistem, pe politic, pe partide, pe obligaţiile de familie, pe lipsa de bani, pe lipsa de timp, nu găsesc nicio scuză pentru cele 10 minute care pot să ne schimbe starea de spirit şi să facă străzile din România mai frumoase. Poate dacă am vedea capete frumoase şi cu păr strălucitor, n-am mai merge cu privirea în jos, unde curăţenia trotuarelor nu mai depinde numai de noi. Astăzi mă duc pe stradă şi număr câte femei am întâlnit cu părul impecabil…

COMENTARII (0)