Mă țin de promisiunea de a mai face, din când în când, recomandări de cărți, filme și spectacole.

Dar ieri am început această carte și nu m-am culcat până nu am terminat -o.

“Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat”, de Jacquelline Harpman. Editura Alice Books

E vorba despre 40 de femei închise într-o cușcă.

Nu au voie să se atingă, să se îmbrățișeze, nu au voie să plângă (doar să le curgă lacrimile), nu știu niciodată când e noapte sau zi (au o lumină aprinsă în permanență), nu au voie să-și facă rău, nu au voie să creeze grupuri…

Sunt păzite în permanență de 3 gardieni bărbați care nu le vorbesc nimic, niciodată, doar folosesc un bici atunci când le amenință sau le bat.

O carte care te zguduie și te face să apreciezi toată libertatea pe care o ai. O carte despre o lume care ar putea să se întâmple în orice secundă: astăzi ești bine-mersi cu tot ce trăiești (familie, job, viață socială, cer, copaci, păsări, spectacole, politică, vacanțe, spitale) și mâine te trezești într-o cușcă, sub pământ, împreună cu 39 de femei pe care nu le cunoști.

Cum se susțin și se ajută, cum își păstrează mintea întreagă și cum învață să caute tot ce poate să fie bun din marea de rău…

O carte despre cum faci atunci când e foarte clar că „este ceea ce este”.

Scrisă din perspectiva unei tinere care a intrat în cușcă fiind fetiță și a ieșit adult iar povestea merge până la sfârșitul vieții ei, după 60 de ani.

O recomand cu drag, mie mi-a plăcut mult.

Dacă ați citit ceva bun în ultima vreme și vreți să faceți o recomandare, vă rog, în comentarii. Mi ar prinde bine să aflu noutăți.