Copiii care nu au facebook pentru că le-au interzis părinții au de fapt conturi false

Am vorbit cu Maya despre pedofilul din Mangalia despre care circulă în ultima vreme un articol. I-am povestit Mayei subiectul. Răspunsul ei mi-a confirmat cât de frumos sunt aşezate lucrurile în mintea ei:

Unde erau părinţii acelor copii? Cum au putut să facă şi să trimită fotografii şi părinţii lor să nu aibă habar de nivelul pe care îl au copii lor în materie de utilizare a telefoanelor şi computerelor?

Vorbind despre subiect mi-am amintit cum a fost când i-am făcut contul de facebook. Ne-am aşezat amândouă la computer, i-am făcut contul şi i-am arătat toate minusurile şi plusurile. I-am atras atenţia asupra tuturor pericolelor. Aseară, mi-a zis că din acea discuție a fost ceva ce i-a rămas în minte mereu: "Să nu postezi şi să nu trimiţi nimic de care ţi-ar putea fi ruşine dacă aş afla eu. Dacă simţi cea mai mică strângere de inima înainte de a scrie şi de a trimite ceva, gândeşte-te cum vei sta în faţa mea dacă voi descoperi acel mesaj sau acea postare”. A mai impresionat-o ceva. I-am dat parola de la contul meu de facebook şi i-am spus că eu nu am absolut nimic de ascuns. Că nu mi-e ruşine de nicio conversaţie, că poate oricând doreşte ea să intre în contul meu.

Mi-am amintit că vorbeam mereu despre toate întâmplările, că veneam cu tot felul de poveşti ca să-i dau exemplu pentru ce se întâmplă atunci când nu eşti atent şi ai garda jos.

Am vorbit despre faptul că mulţi dintre oamenii pe care noi îi cunoaştem le interzic copiilor să aibă conturi de facebook.

Nu asta e soluţia, mama, să li se interzică lucruri copiilor. Părinţii trebuie să-şi facă timp să vorbească şi să le explice viaţa. Dacă părinţii ar fi prietenii copiilor lor, nici un pedofil n-ar mai avea şanse să-i păcălească. Mulţi copii se tem să le spună părinţilor ce li se întâmplă. Sunt pedepsiţi şi certaţi şi atunci preferă să facă lucrurile pe ascuns. Ştiu foarte mulţi copii cărora părinţii le-au interzis să-şi facă pe facebook conturi cu numele lor. Şi-atunci ei şi-au inventat identităţi false. Dacă părinţii sunt minţiţi în ceva atât de simplu de ce n-ar fi minţiţi şi în lucrurile majore?

Maya mi-a mărturisit că nu ştie dacă aveam într-adevăr încredere în alegerile ei, dar i-am lăsat mereu această impresie. Iar încrederea mea în ea a păzit-o de multe greșeli. Pentru că am fost întotdeauna de partea ei, nu a avut nevoie să fie de partea altora.

Share

share

COMENTARII (0)