De ce nu mă place toată lumea?

01 septembrie 2016, 04:43

Atunci când întâlnești pe cineva care nu te place gândește-te că și în viața ta există oameni pe care nu-i placi. Plăcutul nu are nicio legătură cu iubitul. E doar o chestiune de gust. Unii preferă mai iute, alții preferă mai dulce iar alții pun o tonă de sare în tot ceea ce consumă. Nu este niciunul defect. Niciunul dintre noi nu a greșit propria lui măsură. Dacă mie îmi cere corpul și sufletul ciocolată, nu sunt nici mai bună nici mai rea decât tine care vrei murături.

Am înțeles foarte devreme că nu are cum să ne placă toată lumea. Că sunt oameni care ne înțeleg și ne iubesc și că sunt oameni pe lângă care trecem ca o umbră iar ei nici măcar nu observă că am făcut parte din existența lor. Eu am în trecutul meu nenumărați oameni despre care habar nu am că au fost la un moment dat parte din viața mea. Și am oameni de care nu mai vreau să aud. Oameni cu care m-am întâlnit într-un fel extrem de neplăcut și agresiv. Oameni care nu m-au plăcut și, în pofida acestui lucru, au profitat de niște avantaje pe care le aducea relația cu mine și au stat în preajma mea făcându-și lor rău dar făcându-mi și mie. Eu am încercat să identific oamenii care nu mi se potrivesc. Nu fac niciodată eforturi să fiu în compania lor, oricare ar fi avantajele pe care mi le-ar aduce (material sau de conjunctură), prețul emoțional plătit este prea mare. Dar nu i-am identificat întotdeauna și ușor pe cei care au făcut asta în ceea ce mă privește. Au plătit prețul unui compromis și, din păcate, compromisul lor m-a costat și pe mine.

Mi-e clar că nu mă place toată lumea. Propriul copil mi-a spus într-o zi: “Mama, eu te iubesc tot timpul dar nu te plac întotdeauna”. M-a șocat. M-a contrariat, m-a speriat și mi s-a părut nedreaptă afirmația ei. Am stat puțin să mă gândesc și mi-am dat seama că și eu o iubesc pe ea mereu, dar nu o plac întotdeauna. Și pot spune asta despre absolut toți oamenii din jurul meu pe care îi iubesc: nu îi plac întotdeauna. Dar există oameni pe care nu îi plac mai mereu. Nu mi se potrivesc. Nu cred în ideile lor, nu-mi plac principiile după care trăiesc, felul în care acționează, nu-mi place muzica pe care o ascultă, felul în care merg sau mănâncă, nu-mi plac prietenii lor și nu-mi plac alegerile pe care le fac. Iar asta este perfect valabilă și în sens invers. Aceiași oameni, sau alții, nu mă plac pe mine din aceleași motive și poate din multe altele.

Dar, din fericire, am foarte mulți oameni pe care i-am plăcut și pe care îi iubesc. Am trăit foarte multă vreme inconștientă de acest aspect.

Astăzi sunt mai atentă la ce simt decât la ceea ce știu.

Astăzi încerc să-mi dau seama ce vrea să spună cel din fața mea dincolo de cuvintele rostite și ce intenții are dincolo de acțiunile lui. Astăzi îmi ascult corpul și inima. Și ele îmi spun exact dacă omul din fața mea îmi vrea binele sau vrea doar să se folosească de mine, chiar dacă nu mă place. Mai am mult de lucrat la asta. Încă mai pot fi păcălită de oportuniști, încă mai plec urechea la vorbe mieroase și gesturi curtenitoare. Din fericire, în jurul meu sunt mai multe indicii care măsoară gradul de prefăcătorie al celorlalți și mă avertizează acolo unde mie îmi scapă. Dacă mă înșel în privința celorlalți față de mine, nu mă mai înșel deloc în privința mea față de ei.