„Mă iert pentru tot ceea ce nu am făcut pentru copilul meu.”

Ne-a invitat psihologul Constantin Tui să spunem asta cuiva de lângă noi. Iar eu am simțit că bunicuțele din spatele meu așteptau să spună asta cuiva care să le privească fără să le judece.

Și am trecut din mâna în mână, din privire în privire, din bunică în bunică, ascultând această mărturisire atât de profundă. Iar una dintre bunici s-a uitat cu ochii plini de lacrimi în ochii mei și-a spus: „Mă iert pentru tot ce nu am făcut pentru copilul meu, deși aș fi putut”.

Era toată durerea lumii îngropată în această mărturisire. Am văzut în ochii ei durerea tuturor mamelor și m-am gândit la toți copiii care ar da orice să-și audă mamele lor spunând asta. Pentru că ei le-au iertat demult. Tot ce mai așteaptă copiii e ca și mamele să se ierte pe ele însele.

Share

share

COMENTARII (0)