Robbie Williams – validarea de care mi- era dor

 Ce-a făcut Robbie Williams în București? Mi-a dat bună seara în limba mea și tot pe limba în care eu am spus “mama” el mi-a mulțumit pentru că am fost acolo și pentru că i-am dat un gram de energie și l-am răsplătit cu aplauze. A luat steagul țării mele în care eu am ales să trăiesc și să-mi cresc copilul și l-a ridicat sus de tot. A spus că oamenii cu care eu muncesc, mă bucur, sufăr și respir în fiecare zi, sunt minunați. A spus despre părinții copiilor cu care eu mă întâlnesc de-a lungul țării că sunt de neînvins . Mi-a spus Robbie tot ceea ce îmi doresc de la mine, de la români și de la țara mea. A văzut acea strălucire pe care toate problemele o acoperă. Cum a fost în Scoția? L- am văzut la Glasgow anul trecut. Am avut la discreție apa, bere, cola, whisky. Tone. Toată lumea a băut cât a vrut, nimeni nu a stat la rand, în timpul show-ului oamenii au cântat frumos, civilizat. Mi-a placut. Dar nu am simțit nimic din emoția pe care am simțit-o aici. A zis lucruri frumoase. Dar despre ei, despre străinii aceia pe care eu nu îi cunosc. Au împreună o istorie. Sunt din aceeași familie. Corecți și bine organizați. În mine au trezit doar respect. În timp ce la mine acasă am trăit emoție. Și mi-am amintit din nou ce minuni face iubirea atunci când privești în jurul tău cu dragoste. Atunci când îți râde sufletul nu mai contează nimic. În cinci cuvinte spuse în română și din trei propoziții despre noi ne-a amintit că suntem frumoși. Ne-a validat în fața lumii. Și ne dorim să știe Europa că românii sunt minunați.

Am fost pe marile stadioane din Europa la concerte multe, multe. Am însoțit adolescente care au mers la stadion cu patru ore înainte să înceapă concertul One Direction și la Dublin și la Bruxelles. S-au așezat în fața scenei și nu s-au mișcat de acolo încă cinci ore. Fără apa, fără pipi, fără să crâcnească. Mie mi-a fost sete, m-au durut picioarele, m-am întins, am băut cola și am așteptat să se termine concertul. Ele au ieșit din mulțime plângând că s-a terminat. Eu plângeam de oboseală. Aseară la Robbie am înțeles de ce îmi plac concertele în România. Pentru că văd românii manifestându-se aşa cum aș vrea să se întâmple mai des. Pentru că din cei 70.000 numărul nemulțumiților este atât de mic încă nu umbrește bucuria evenimentului. Și mie mi-a fost sete. Și cald. Și înghesuială. Dar mi-a fost nemaipomenit de bine și o să rămân cu emoția cu care am plecat de-acolo și cu toate lucrurile minunate pe care mi le-am amintit din nou. Voi continua să mă bucur înainte de-a mă plânge, voi continua să văd partea bună din tot ce mi se întâmplă și voi continua să sper că din ce în ce mai mulți români învață să se bucure din tot sufletul de lucrurile frumoase din viață. Am ales să traiesc in Romania. Imi platesc taxele, mă duc la vot și încerc să nu poluez nici aerul, nici spațiul din jurul meu. Cu atat mai putin cel virtual. Aleg să construiesc ceva pentru mine și alți oameni înainte de a demola clădirile altora. A fost tare frumos concertul. Și ce frumos ne-a lăsat cântând…