Cum abordăm moartea în relaţia cu adolescenţii?

Când am primit invitaţia Teatrului Nottara să urc pe scenă la o dezbatere importantă din cadrul festivalului „FEST(in) pe Bulevard" am fost cel puţin surprinsă şi onorată.

Iubesc teatrul, sunt un mare consumator. Şi văd spectacolele cu sufletul, dar niciodată nu mi-aş permite să spun mai mult decât "mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut".

Când am aflat tema festivalului am înţeles de ce organizatorii s-au gândit la mine. Mă preocupă adolescenţii şi de când am unul care creşte împreună cu mine, am înţeles despre viaţă câte n-am înţeles în toată lumea de adulţi în care mă învârt.

A fost tare greu să urc pe scenă după spectacolul Oscar şi Tanti Roz, alături de o distribuţie absolut impresionanată, într-un decor care m-a lăsat fără aer. Eram plânsă toată după ce două ore am fost într-un malaxor de emoţii.

Cum abordăm moartea în relaţia cu adolescenţii? Greu, foarte greu să reuşeşti să nu faci o dramă dintr-un moment de final de viaţă. Să înţelegi cum există în anumiţi oameni capacitatea de a face o sărbătoare din fiecare zi. Să reuşeşti să înveţi copilul adolescent că fiecare zi e unică şi că poţi să trăieşti într-o zi emoţii câte nu le trăiesc alţi oameni în vieţi duse an după an, într-o monotonie din care nu pot să iasă.

Pentru mine, spectacolul a fost revelator dintr-un puct de vedere extrem de important. Mi-a aşezat propriul meu personaj "Tanti Prezentatoarea" într-o lumina pe care nu i-o văzusem. Am înţeles că toate femeile îmbrăcate în roz erau nişte doamne în timp ce una singură era TANTI, sinonim cu iubirea, generozitatea, empatia. Regizorul a reuşit să creeze o poezie de dragoste de viaţă într-un spectacol care ar fi putut să fie tragic.

La aplauze toată lumea avea lacrimi pe obraji, dar zâmbet pe chip. Şi-am plecat de-acolo mai frumoşi cu o lecţie înţeleasă. Oscar şi Tanti Roz e scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, unul din preferaţii mei, i-am savurat toate cărţile. Textul poate să fie un punct din care părinţii şi copiii adolescenţi să pornească ntr-o frumoasă călătorie de împrietenire.

Mulţumesc Teatrului Nottara pentru invitaţie. A fost o mare onoare pentru mine să fiu parte din această poveste.

Share

share

COMENTARII (0)