E atât de subţire aţa dintre cei doi. Şi avocatul apărării şi procurorul au făcut aceeaşi şcoală. Amândoi au învăţat în aceeaşi facultate. Au fost colegi de bancă. S-au distrat şi au tremurat la examene împreună. Au avut restanțe sau au fost şefi de grupe. S-au dus împreună la aceleaşi petreceri, au suferit aceleaşi decepții şi bucurii. Şi într-o zi au ales: unul să se facă avocat şi celălat să se facă procuror. Şi pentru aceeaşi speţă, unul caută motive să închidă un om, celălat să-l scape.

Nu există adevăr absolut aşa cum, în fiecare lucru există şi ceva bun şi ceva rău.

Când copilul tău face o boacănă, când calcă strâmb, când greşeşte, tu părintele lui…CINE EȘTI? Procurorul sau avocatul apărării? Şi cine ai vrea să fii?

Îţi amintesc: E COPILUL TĂU.

Dacă ar fi într-o boxă a acuzaţilor, ai face orice să-l scoţi de acolo. Dacă a spart un geam, un telefon, şi-a uitat ghiozdanul în tramvai, s-a bătut cu colegul de clasă sau a scuipat în capul trecătorilor de pe balcon, a luat note proaste la şcoală sau nu-şi strânge şosetele aruncate prin toată casă, tu în cine te transformi?

Ce alegi? AVOCAT SAU PROCUROR?

Cauţi circumstanţele sau vinovăţia?

Te aşezi cu el la masă şi încerci cu calm şi blândeţe să afli cum a ajuns să facă unele lucruri şi să încercaţi împreună să va agăţaţi de ce îl poate salva pentru ca apoi să se corecteze sau te ridici în picioare, îl aduci în faţa ta şi dai repede o sentinţă, cauţi o pedeapsa care să-l usture, ceva de izolare, înfometare?

Ce făceau părinţii tăi atunci când tu greșeai? Îţi mai aminteşti cum te simţeai? Stăteau la masă cu tine într-o negociere blândă şi cu înţelegere şi iubire, scormonind până în capătul problemei să daţi de ceva bun de care să vă agăţaţi sau îţi aminteşti cum stăteai în picioare cu capul ghiocel şi ei, oamenii mari, deasupra ta dădeau sentinţe şi tunau pedepse?

Astăzi, ai ocazia să corectezi asta. Şi pentru copilul tău şi pentru copilul din tine.

Alege să fii avocatul copilului tău. Se vor găsi destui procurori de a lungul vieţii.

Fii de partea lui.