Sau invers. Cam așa se întâmplă lucrurile acolo unde instanța a hotărât asta sau unde părinții pot să facă întelegeri fără să fie obligați de un judecător să le formuleze.

Noi facem parte din a doua categorie. Nu ne-am bătut niciodată pe sărbători. Ni le-am cedat în funcție de prioritățile fiecăruia și mai ales de dorințele ei.

Anul ăsta așa a picat tura. După mai mulți ani în care ne-am petrecut Crăciunul impreună și revelionul separat, anul acesta, de comun acord am ales să inversăm putin. Pentru noi oamenii mari e mult mai simplu. Bătalia se dă acolo, in sufletul lor. Deși ai putea zice că sunt mai câstigați decât alți copii. Impodobesc doi brazi, primesc cel puțin două cadouri consistente, unul de la tata și unul de la mama si apoi, fiecare dintre ei are o căruță de prieteni. Chiar dacă au fost prieteni comuni au cam rămas prietenii unuia sau ai celuilalt în timp ce în echipa adversă au apărut noutăti. Si unul și celălalt se străduiesc să pregătească surprize pentru zilele petrecute împreună…in mod normal ar trebui să dea cu plus. Dacă e să fiu sinceră cred că ei ar prefera să împodobească un singur brad împreună cu amandoi și să-I vadă râzând și făcând glume, ar prefera să deschidă împreună cadourile și să se bucure de seara magică inspirând același miros de sarmale, cozonaci și brad.

Mi-am dat seama scriind textul ca au trecut 10 ani. De 10 ani fiecare iși vede de Crăciunul lui. In primii ne-am forțat să ne mai suportăm preț de câteva ore in jurul aceluiași brad dar efortul era imens. Ne-a costat mult prea mult și din fericire distanța a rezolvat problema pentru că altfel eu aș fi insistat să ne chinuim împreună. Acum nu ar mai fi o problemă. Dar in anii de “doliu” dupa despărțire, fiecare zâmbet fortat mai săpa un șanț in jurul gurii, fiecare minunare din seara de Crăciun mai făcea o dungă adâncă pe frunte.

Cel mai greu a fost primul Crăciun după ce ne-am despărtit. Il simt și acum ca pe un cutit in splină. Nu-mi amintesc decât senzatia aceea de jale, de tristețe, de strâns din dinți pentru că ea simțea tensiunea dintre noi si neăbdarea lui sa plece. Simțea efortul pe care eu il făceam să par fericită cu masca unui rictus care împietrise pe fața mea.

Anul acesta il așteaptă pe Moș Crăciun împreună cu tatăl ei. Așa că noi ne-am sărbătorit deja Crăciunul. Intre două spectacole am cumpărat împreună bradul, L-am împodobit, ne-am făcut schimbul de cadouri, prietenii mei i-au dat toate surprizele pregătite și când a venit vacanța cu trenul din Franța a plecat in Anglia. O să se bucure de spiritul sărbătorilor englezești cu mult ceai și mulți biscuiți în timp ce eu voi plânge înghitând sarmalele nelipsite din seara de Crăciun. Glumesc. Nu voi plange. De 10 ani invăt cu fiecare sărbătoare să mă bucur de ea independent de cei cu care sunt prin preajmă. Anul acesta voi petrece seara de Crăciun in casa unui tătic al cărui copil il așteaptă pe Moș la mama lui acasă. O să colind un prieten drag ale carui fete vin să stea cu tatal lor lăsându-și mama să deschiăda cadourile în altă companie. Prietenele mele cele mai dragi sărbătoresc Crăciunul cu copiii lor și cu barbații cu care s-au maritat, altii decât tații copiilor lor. Nu mai e o dramă atât de mare. Dacă noi, adulții nu facem din asta un capăt de tară, copiii noștri învață să accepte lucrurile și să se bucure de ceea ce au. Clar că petrecem diferit. Eu și tatăl ei suntem din filme opuse. El vrea liniște, eu vreau spectacol. El vrea intimidate, eu merg pe expunere. El vrea puțin, eu mult, iar ea a invățat să ne ia pe amândoi așa cum suntem. Când e cu mine se bucură de aglomerație, gălăgie, porți deschise, munte de pachete, rânduri de mâncare, acțiuni, evenimente, agitație. “La tata mă duc sa mă odihnesc” a fost replica ei fără pic de malițiozitate.

Copilul meu este in celalalt singur loc de pe planetă în care cineva și-ar da viața pentru ea fără să clipească. Fata mea este cu cealaltă persoană din lume care o pune înaintea tuturor. Dacă noi nu suntem împreună e doar problema noastră.

Așa că eu o să-mi fac de cap Crăciunul ăsta și… mă odihnesc de revelion când petrec împreună cu copilul meu drag. Vă doresc să faceți tot ce puteți, din ce puteți, să vă fie bine de sărbători. Luați-le așa cum au venit, bucurați-vă împreună cu cine v-au prins si gânditi-vă că avem muuult mai muuult decât am putea să nu avem. Sărbători cu bine dragi prieteni.