Niciodată, până la această carte, nu am citit un autor care să mă facă să plâng la fiecare frază.

E o încărcătură emoțională atât de puternică în povestea acestei tinere, Riri Sylvia Manor, încât o citesc printre lacrimi, la propriu. Încă nu știu să vă spun despre ce este “Bucuria de a nu fi perfectă”. Dar știu sigur că, citind-o, am realizat că după copil și mama, cel mai mult pe lumea asta îmi iubesc țară. Așa, distrusă de toți neaveniții. Așa, rămasă în coada Europei. Așa, abandonată și renegată de mulți. Nu știu ce o să fie mâine sau peste câțiva ani. Dar astăzi pot să spun, cu mâna pe inimă, că în top trei iubirile mele e și țara mea. Și n-aș vrea să fiu obligată să trăiesc în altă parte, de nimeni și de nimic! Niciodată!

Poate că sună demodat, depășit, deplasat (toate încep cu litera "d")... Probabil că mulți dintre voi vor spune că exagerez, că n-ai cum să simți așa ceva, că sunt multe alte lucruri care să ocupe un loc în topul iubirilor mele. Poate! Dar astăzi, acum, aici, încercând să citesc această carte extrem de sensibilă și de specială, eu am construit topul anului 2019... În ultimii 19 ani, în top erau Maya, tata, mama, România. Tata a plecat, mama a urcat pe locul doi și România, pe podium. Ce-mi dă mie țara asta? Emoție! O simt acolo, în stomac. O simt în inimă și știu că e în fiecare celulă. Aș avea multe să-i reproșez. Dar când mă gândesc la câte ar putea ea să-mi reproșeze...

Cred că României îi lipsesc mai mulți români care să-și asume această dragoste, fără să proiecteze așteptări. Mai mulți români, care să spună sus și tare ce simt și să facă mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată că o să facă, în România, pentru România.

Eu iubesc România! Și nu aștept nimic de la ea. Și promit că o să depun toate eforturile, ca să fie mândră de mine, oriunde mă duc și cu oricine mă întâlnesc. Iar când străinii o să mă întrebe cum e România, o să am un singur răspuns: "E țara în care m-am născut și este cel mai frumos loc din lume, pentru că îl simt în fiecare celulă."

Citiți cartea! O să vă placă. Și o să vă emoționeze. Și o să deveniți mai buni, recunoscători și absolut onești în relația cu țara în care v-ați născut. Eu cred că nu ne naștem întâmplător, fiecare în locul în care venim pe lume. Există un motiv! Un motiv pe care doar noi îl putem descoperi. Bine ar fi să facem asta, până la sfârșitul vieții.