• Pentru un TE IUBESC in echilibru

    Pentru un TE IUBESC in echilibru

    Părinții nu le-au spus TE IUBESC mamelor noastre

    Ei spun cu greu cuvintele magice. Atunci când încearcă, o fac de parcă tocmai ar fi mâncat o lămâie. Câțiva au învățat să le spună te iubesc nepoților, pentru că atunci când un copil vine și îți înconjoară gâtul cu manuțele lui și îți șoptește Te iubesc nu poți să nu-i răspunzi „Și eu”. “Și eu”- astăzi, “și eu”- mâine, “și eu” tot mai des și într-o zi îi auzim pe părinții noștri că spun fără să-și dea seama Te Iubesc.

    Expresia care mișcă inimi și mută munți nu a făcut parte din vocabularul părinților noștri, pentru că ea nu exista nici în vocabularul părinților lor, bunicii noștri, nevoiți să trăiască închiși într-o lume în care emoțiile și sentimentele trebuiau reprimate. Nu sunt decât câțiva zeci de ani, dar am uitat îngrozitor de repede cât de aproape sunt vremurile în care umblau desculți prin lanurile de porumb, cu singura preocupare ce să pună pe masă, cu grija acoperișului de deasupra capului. Te iubesc nu a intrat în prioritățile lor. Nu aveau vreme de așa ceva. Nu îi învațase nimeni că nu există credință fără iubire. Preoții au insistat mai mult pe supunere decât pe dragoste, învățătorii s-au concentrat mai tare pe litere decât pe cuvinte, iar în șezători expresia “mi-e drag sau dragă” avea legătură cu viitorii parteneri, nicidecum cu afecțiunea pentru copii.

    Iertați-vă părinții care nu v-au spus te iubesc. Nu i-a învățat nimeni să facă asta. Ei au simtit-o tot timpul dar învață sa o spunā acum, târziu, încetul cu încetul, de la copiii noștri.

    Parintii de astāzi care suntem avem o misiune dublā. Sā-i invātām sā spunā TE IUBESC și pe pārinții de ieri și pe pārinții de mâine. Si uite-așa o să repunem expresia care mișcā inimi și mută munți, TE IUBESC, in echilibru.

    11304426102030845965943101041679738n

  • Parinti = o tata si un mama

    Parinti = o tata si un mama

    Eu sunt bine pusă la încercare. Aș putea să mă transform într-o feministă feroce. Aș putea să mă iau la trântă cu toți bărbații pentru drepturile femeii și despre “de ce copilul e al femeii în primul rând”. Dar nu pot să fac asta din cauza câtorva exemple care există fix în proximitatea mea. Acești câțiva tătici care sunt cel puțin la fel de implicați în viețile copiilor lor precum sunt mamele biologice, nu mă lasă să-i ponegresc și să-i marginalizez pe tați. Ba chiar mă obligă să accept și să recunosc faptul că un bărbat care vrea poate să aibă grijă de un copil cel puțin la fel de bine cum știe o femeie.

    Si tații se descurcă.

    Și ei știu sa gătească, sa porționeze mâncarea în farfurie, știu să spele haine, să-i îmbrace și să-i dezbrace. Știu să le cânte, să le citească povestea, sa-i mângâie până adorm. Știu să se joace, să facă teme cu ei, se uită și ei la filme, stau de vorbă, cântă, dansează… Ce face o mamă și nu face un tată? Ce face un tată și nu face o mamă? Eu cred că și unul și celălalt pot să facă tot și orice e nevoie pentru binele copilului lor.

    img1396-1 11216479102030007094571841502583737n

  • Mama, vreau sa stai cu mine.

    Mama, vreau sa stai cu mine.

    De câte ori nu ați auzit asta spusă de copiii voștri? De câte ori nu v-ați desprins din încătușarea copiilor voștri care nu v-ar mai fi dat drumul. De câte ori nu ați fost în cu totul altă parte chiar dacă puiul vostru v-ar fi vrut lângă el…

    – Ce vrei să-ți aduc? am întrebat-o pe Maya în timp ce îmi pregăteam lucrurile pentru o nouă zi plină de întâlniri.

    – Nimic. Vreau să te întorci repede. De fapt aș vrea să nu pleci, să stai cu mine, mi-a răspuns copilul meu cu nodul în gât gata să țâșnească lacrimile în orice secundă.

    – Nu pot, iubita mea. Dacă nu muncesc nu fac bani și nu mai pot să-ți cumpăr toate lucrurile pe care ți le dorești, am continuat încercând să câștig timp.

    – Dar nu-mi doresc nimic. Am de toate. Nu mai vreau nici jucării, nici rochițe, nici dulciuri. Vreau să te joci cu mine și să-mi faci tu ceva bun de mâncare. Mama, vreau să ne plimbăm amândouă. Vreau să-mi citești tu povestea de seară.

    1125759810202946996674398575483828n

    Discuția a avut loc în urmă cu câțiva ani dar mi-a rămas în minte pentru că tristețea din ochii și glasul ei spuneau mult mai mult decât putea ea să vorbească. În drum spre birou, cu lacrimile șiroind pe obraz am scris “Nu vreau soare, nu vreau lună”. Cele mai emoționante versuri scrise de mine până acum. M -am întors de la birou și am mai lucrat împreună cu ea la text. Cornel Sorian le-a găsit o linie melodică la fel de încărcată de emoție și sensibilitate, iar interpretarea Fetiței Zurli face din acest cântec una dintre cele mai sensibile cereri pe care un copil poate să o formuleze. Cântecul are o încărcătură emoțională specială pentru că oricât de mult timp le-am acorda copiilor noștri, în orice părinte există un sâmbure de vinovăție că nu a folosit la maxim timpul pe care l-ar fi putut petrece împreună. Iar copiii cresc foarte repede si noi oamenii mari conștientizăm că ni se scurge timpul printre degete.

    VEZI VIDEO PE CANALUL DE YOUTUBE ZURLI OFFICIAL!

    Azi nu vreau, azi nu vreau jucării

    Astăzi vreau în brațe să mă ții

    Nu vreau soare, nu vreau lună

    Vreau pupic de noapte bună

    Nu vreau să mă îmbraci în stele

    Vreau să asculți visele mele.

  • Orice copil are dreptul

    Orice copil are dreptul

    Când spun că-mi plac bărbaţii taţi şi femeile mame, nu mă refer la drepturile unora sau la drepturile celorlalţi. Mă refer la drepturile copiilor. Pentru că orice copil are dreptul să aibă un tată fericit şi o mamă fericită.

    • orice copil are dreptul să aibă o mamă mulţumită de ea ca femeie şi fericită în relaţia în care e;
    • orice copil are dreptul la un tată care să iubească şi pe altcineva din toată fiinţa lui şi să simtă fericirea în braţele cuiva;
    • orice copil are dreptul la o mamă care se descurcă singură în viaţă şi nu trebuie să atârne de niciun braţ sau de niciun certificat de căsătorie ca să-i asigure lui un acoperiş şi o pâine pe masă;
    • orice copil are dreptul la un tată care să ştie să facă orice şi care, dacă Doamne fereşte!, trebuie să-şi crească singur copilul din orice motive, nu trebuie să aducă repede pe cineva în casă pentru treburile “femeieşti”;
    • orice copil are dreptul la un părinte odihnit şi relaxat, dispus să-l asculte şi să se joace cu el;
    • orice copil are dreptul la o mamă care visează la o viaţă mai bună pentru ea şi copiii ei;
    • orice copil are dreptul la un tată care să-şi facă timp pentru el;
    • orice copil are dreptul la o mamă care vrea să fie frumoasă pentru ea şi pentru oricine, o mamă care se îngrijeşte, se îmbracă frumos şi merge dreaptă şi cu privirea în soare printre oameni;
    • orice copil are dreptul la un tată puternic, liber să-şi manifeste bărbăţia şi nu emasculat de o femeie care ştie mai bine decât el ce şi cum trebuie făcut;
    • orice copil are dreptul la o mamă liberă să-şi refacă viaţa dacă nu mai este fericită în relaţia ei;
    • orice copil are dreptul la un tată care mai poate să se îndrăgostească şi după ce s-a despărţit de mama copiilor lui;
    • orice copil are dreptul la o mamă care să nu-l oblige să-i iubească pe ceilalţi din viaţa ei;
    • orice copil are dreptul la un tată care să-i lase libertatea de a se ataşa sau nu de oamenii din preajma lui;
    • orice copil are dreptul la doi părinţi fericiţi. Împreună sau separat. Dar care să rămână toată viaţa părinţii lui.

    io-team-facut 5213373756946658114511757101682n-1

  • Voi fi acolo sa te tin de mana. Toata viata si dincolo de ea.

    Voi fi acolo sa te tin de mana. Toata viata si dincolo de ea.

    De fiecare dată când o să te ridici cu un avion în înaltul cerului eu voi fi acolo să te țin de mână. Îți voi zâmbi din spatele fiecarui nor. Mă voi cațără pe fiecare rază de soare și mă voi ghemui în fiecare picătură de ploaie. Deja sunt în pumnul tău în fiecare clipă. Deschide-l. Simți cum te strâng de degetul mic? Te trag de el de fiecare dată când văd un pericol în calea ta. Asta simți când ceva nu e în ordine și ție ți se strânge inima. Nu știai că sunt cu tine mereu? Adică ai crezut că după cele 9 luni nu mai urmează nimic? Abia acum avem împreună mai multă treabă. Suntem la fel de legate chiar dacă ne-au tăiat cordonul. Doar că ne cățăram fără cordelină. Mai greu și mai mult mai periculos. Urcăm împreună. Aparent pe același munte. De fapt e fiecare cu muntele ei. Dar, creștem împreună, învățăm împreună și păstrăm amintirea fiecare pentru ea. Dincolo de viață și dincolo de moarte. Eu nu sunt o simplă mamă și tu nu ești un simplu copil. Eu sunt mama ta și tu ești copilul meu. Și eu învăț de la tine la fel de mult cât înveți tu de la mine. Nu ne datorăm niciuna nimic celeilalte. Iubirea e tot ce ne leagă. Toate celelalte ar putea doar să ne despartă. Dar noi nu o să permitem asta. Pentru că am ales dincolo de toată lumea și toată viața să creștem împreună. Uite, iubita lui mama. Ești mai înaltă decât mine. Într-o zi o să mă întreci. Și eu într-o zi am devenit mai înaltă ca tata. Iar el a știut ziua în care eu l-am întrecut. Și mi-a mulțumit că l-am ajutat să crească la rândul lui atât cât i-a fost măsura. Și-a atins înalțimea și într-o zi a plecat. Împăcat a plecat. Dar îl știu în fiecare răsărit și-n fiecare apus. Și vine în vise .Și-l simt în fiecare om pentru care fac ceva bun. A știut că sunt suficient de mare să învețe el de la mine. Și din cel mai bun profesor s-a transformat în cel mai silitor elev. S-a grăbit să înțeleagă pentru că știa că nu are tot timpul din lume. Ce păcat că nu toți părinții observă că într-o zi copii lor îi întrec. Și în înălțime.

  • Niciun copil nu vrea sa-si imparta mama. Cu nimeni.

    Niciun copil nu vrea sa-si imparta mama. Cu nimeni.

    img3994-1

    Niciunui copil nu-i place să și împartă mama cu alții. Cu tații buni sau vitregi, cu frați mai mari sau mai mici, nici măcar cu frați gemeni. Nu le place să și împartă mama cu bunici, cu mătuși, unchi colegi de muncă, prieteni. Nu e bucuros niciun copil din lume să știe că mama lui mai este și a altuiva indiferent de durata de timp în care nu e a lui. Sunt descalificați automat foștii actualii și posibilii viitori iubiți.

    Cea mai greu de înghițit categorie e cea de “alți copii”. Iar fata mea le a încercat din plin aproape pe toate. Prima confruntare dură a fost pe la 4 ani când eu făceam o emisiune la postul de radio pentru copii și interpretam Zăpă, unul dintre cele mai frumoase personaje create de mine.Copiii mă iubeau enorm și erau foarte încântați să se întâlnească cu mine. Imi aduceau tot felul de cadouri iar la evenimente stăteau ciorchine pe mine să le dau autografe și pupici.“Te iubesc Zăpă îmi șopteau plini de emoție .“Și eu te iubesc prințesă “le răspundeam automat.

    La unul dintre evenimente, pentru că Maya nu le rata, nu a mai suportat. S-a agățat de piciorul drept. S-a lipit strâns de mine și le spunea “e mama mea, e mama mea “. Am înțeles atunci câtă nevoie are de momente în care să fiu doar mama ei. Așa că găseam zile în care să nu mă văd cu nimeni altcineva și să fiu doar a ei.

    De câțiva ani, de când îmi permit financiar, am stabilit că în luna martie, în primele zile facem vacanța noastră de mărișor. Alegem câte o destinație si stăm 3 zile ca două prietene. Ne plimbăm, vorbim, vizităm muzee, stam pe terase și vorbim numai despre lucruri plăcute. Ne deschidem sufletul și ne spunem bucurii și temeri. Așa am văzut împreună Roma, Nisa, Atena. Anul ăsta am ales Lisabona.

    Câte zile om avea ,sper să păstrăm acest obicei și primăvara să ne găsească împreună bucurându ne de timpul nostru. 3 zile în care mama e doar a ei. Apoi e dispusă să o împartă cu toată lumea.

    img4954-w640 img5353-w640 img7773-w640

  • De Craciun la tata si de Revelion cu mama

    De Craciun la tata si de Revelion cu mama

    Sau invers. Cam așa se întâmplă lucrurile acolo unde instanța a hotărât asta sau unde părinții pot să facă întelegeri fără să fie obligați de un judecător să le formuleze.

    Noi facem parte din a doua categorie. Nu ne-am bătut niciodată pe sărbători. Ni le-am cedat în funcție de prioritățile fiecăruia și mai ales de dorințele ei.

    Anul ăsta așa a picat tura. După mai mulți ani în care ne-am petrecut Crăciunul impreună și revelionul separat, anul acesta, de comun acord am ales să inversăm putin. Pentru noi oamenii mari e mult mai simplu. Bătalia se dă acolo, in sufletul lor. Deși ai putea zice că sunt mai câstigați decât alți copii. Impodobesc doi brazi, primesc cel puțin două cadouri consistente, unul de la tata și unul de la mama si apoi, fiecare dintre ei are o căruță de prieteni. Chiar dacă au fost prieteni comuni au cam rămas prietenii unuia sau ai celuilalt în timp ce în echipa adversă au apărut noutăti. Si unul și celălalt se străduiesc să pregătească surprize pentru zilele petrecute împreună…in mod normal ar trebui să dea cu plus. Dacă e să fiu sinceră cred că ei ar prefera să împodobească un singur brad împreună cu amandoi și să-I vadă râzând și făcând glume, ar prefera să deschidă împreună cadourile și să se bucure de seara magică inspirând același miros de sarmale, cozonaci și brad.

    Mi-am dat seama scriind textul ca au trecut 10 ani. De 10 ani fiecare iși vede de Crăciunul lui. In primii ne-am forțat să ne mai suportăm preț de câteva ore in jurul aceluiași brad dar efortul era imens. Ne-a costat mult prea mult și din fericire distanța a rezolvat problema pentru că altfel eu aș fi insistat să ne chinuim împreună. Acum nu ar mai fi o problemă. Dar in anii de “doliu” dupa despărțire, fiecare zâmbet fortat mai săpa un șanț in jurul gurii, fiecare minunare din seara de Crăciun mai făcea o dungă adâncă pe frunte.

    Cel mai greu a fost primul Crăciun după ce ne-am despărtit. Il simt și acum ca pe un cutit in splină. Nu-mi amintesc decât senzatia aceea de jale, de tristețe, de strâns din dinți pentru că ea simțea tensiunea dintre noi si neăbdarea lui sa plece. Simțea efortul pe care eu il făceam să par fericită cu masca unui rictus care împietrise pe fața mea.

    Anul acesta il așteaptă pe Moș Crăciun împreună cu tatăl ei. Așa că noi ne-am sărbătorit deja Crăciunul. Intre două spectacole am cumpărat împreună bradul, L-am împodobit, ne-am făcut schimbul de cadouri, prietenii mei i-au dat toate surprizele pregătite și când a venit vacanța cu trenul din Franța a plecat in Anglia. O să se bucure de spiritul sărbătorilor englezești cu mult ceai și mulți biscuiți în timp ce eu voi plânge înghitând sarmalele nelipsite din seara de Crăciun. Glumesc. Nu voi plange. De 10 ani invăt cu fiecare sărbătoare să mă bucur de ea independent de cei cu care sunt prin preajmă. Anul acesta voi petrece seara de Crăciun in casa unui tătic al cărui copil il așteaptă pe Moș la mama lui acasă. O să colind un prieten drag ale carui fete vin să stea cu tatal lor lăsându-și mama să deschiăda cadourile în altă companie. Prietenele mele cele mai dragi sărbătoresc Crăciunul cu copiii lor și cu barbații cu care s-au maritat, altii decât tații copiilor lor. Nu mai e o dramă atât de mare. Dacă noi, adulții nu facem din asta un capăt de tară, copiii noștri învață să accepte lucrurile și să se bucure de ceea ce au. Clar că petrecem diferit. Eu și tatăl ei suntem din filme opuse. El vrea liniște, eu vreau spectacol. El vrea intimidate, eu merg pe expunere. El vrea puțin, eu mult, iar ea a invățat să ne ia pe amândoi așa cum suntem. Când e cu mine se bucură de aglomerație, gălăgie, porți deschise, munte de pachete, rânduri de mâncare, acțiuni, evenimente, agitație. “La tata mă duc sa mă odihnesc” a fost replica ei fără pic de malițiozitate.

    Copilul meu este in celalalt singur loc de pe planetă în care cineva și-ar da viața pentru ea fără să clipească. Fata mea este cu cealaltă persoană din lume care o pune înaintea tuturor. Dacă noi nu suntem împreună e doar problema noastră.

    Așa că eu o să-mi fac de cap Crăciunul ăsta și… mă odihnesc de revelion când petrec împreună cu copilul meu drag. Vă doresc să faceți tot ce puteți, din ce puteți, să vă fie bine de sărbători. Luați-le așa cum au venit, bucurați-vă împreună cu cine v-au prins si gânditi-vă că avem muuult mai muuult decât am putea să nu avem. Sărbători cu bine dragi prieteni.

  • Mama, ai inselat vreodata?

    Mama, ai inselat vreodata?

    “- Ai înșelat vreodată?” Întrebarea a picat ca un topor în numele tatălui. Era într-o duminică după amiază care nu prevestea nimic. Ieșisem împreună în oraș, făcusem cumpărături, văzusem un film și ne întorceam cuminți spre casă. Iar întrebarea ei (a câta, Doamne?) m-a luat complet pe nepregătite. Caută cuvintele, scuipă prunele din gură, drege-ți vocea, trage de timp și încearcă să eviți adevărul fără să minți și fără să lași impresia că nu vrei să răspunzi la o întrebare atât de simplă. Cred ca nici celui mai important bărbat din viața mea nu mi-ar fi fost atât de greu să-i răspund, dacă întrebarea ar fi sunat direct “M-ai înșelat?”.

    Dar aici lucrurile se complicau, pentru că ea își deschisese urechile și nu mă scăpa o clipă din ochi, în așteptarea unui răspuns.

    – N-am trecut niciodată dintr-o relație în alta, mi-a plăcut să-mi închei socotelile și apoi să îmi îndrept atenția în altă parte, răspund.

    – Pe bune, nu vorbesc despre relații de după relații, ci în timpul lor.

    – Nu am intrat niciodată într-o altă relație în timp ce eram cu cineva.

    – Mama, eu te-am întrebat dacă ai înșelat.

    – Maya, eu când iubesc sau când sunt îndrăgostită de cineva, nu mai pot să iubesc și pe altcineva și nu-mi consum energia cu alte persoane.

    – Mama, nu la asta mă refer. Atunci când ai fost cu cineva, l-ai înșelat???

    – Pe cine? încerc să trag de timp.

    – Pe cel cu care erai. Când ai fost cu cineva, ai făcut NIHA–NIHA cu altcineva?

    M-a pufnit instantaneu râsul și i-am răspuns la modul cel mai sincer:

    – Eu una n-am făcut niha-niha vreodata in viata mea, cu nimeni. Nici nu știu cum se face. Și-apoi, mă gândesc că e cam nepotrivit în momentele acelea să începi să faci niha-niha. Deja râdeam amândouă, iar ea își continuă încercarea de-a primi un răspuns de la mine.

    – Asa spunem noi, generația noastră, când nu vrem să pronunțăm cuvântul sex. Deci ai făcut asta cu cineva în timp ce erai cu altcineva?

    – Cum să fac asta cu cineva când sunt cu altcineva? încerc din nou o diversiune.

    – Nu când e cu tine, ci când el nu e lângă tine, iar tu ești în altă parte, dar oficial sunteți împreună și tu cunoști pe altcineva cu care ți se întâmplă chestia aia, continuă cu determinare să mă lămurească, deși știe foarte bine că eu am înțeles exact întrebarea ei. Zi, ai făcut? Ai înșelat? continuă cu încăpățânare. Și își răspunde singură: – Aaai făăăcuuut… e claaar, altfel ai spune nu!

    – Nu-mi pune vorbe în gură, o dau cotită când brusc găsesc o scăpare. Bună de tot, o recomand pentru astfel de situații:

    – O să vorbesc cu tine despre asta după ce o să-ți începi viața sexuală. Așa, vorbim despre ceva ce tu nu înțelegi, habar nu ai cu ce se mănâncă și s-ar putea să-ți faci o impresie greșită. E ca și cum ți-aș povesti o carte și pe urmă ți-aș spune s-o citești.

    – Păi, eu nu mai citesc cărți după ce mi-au fost povestite.

    – Ai văzut? Doamne ferește, rămâi virgină toată viața, n-aș putea să-mi iert una ca asta! Și-am încalecat pe-o șa, și-am strigat NIHA–NIHA…

  • Io te-am facut, io te omor – demonetizata!

    Io te-am facut, io te omor – demonetizata!

    Blestemele pārintilor nostri din categoria  “o sā-ti inghiti limba dacā mai spui asta” ne ajung din urmā.

    Când mā gandesc cu câtā usurintā ne spuneau tot felul de lucruri fārā sā-si punā vreo clipā problema ce rol pot sā aibā cuvintele in viata noastrā…cum pot ele sā rāmânā intipārite in memoria noastrā… Probabil fiecare dintre voi a crescut la pachet cu câteva expresii auzite pe repeat in copilarie. Ale mele si ale colegilor mei de cartier, scoalā, bloc erau din categoria de mai jos:

    -“ O vezi? “ Mā intrebā mama. Si n-apucam sā rāspund cā in secunda doi o simteam fārā sā mai apuc sā o vād.

    Inchideti ochi si incercati sā vizualizati scena. Vā mai amintiti? Dar expresia “iti rup urechile” vā spune ceva? “io te-am facut, io te omor?” “Asta mi-e multumescul?”. “m-am sacrificat pentru tine “, “Iar visezi cai verzi pe pereti, las cā te aduc eu cu picioarele pe pāmânt?” “iti dau una peste gura de-ti culegi dintii de pe jos”, “te mânca pielea, las cā te scarpin” si espresia maximā când trebuia sā incetām joaca era :” cātā casā nici un pretin, vezi cā ti-o iei”

    Mā gândeam la toate expresiile care mi-au marcat copilāria si incerc sā-mi imaginez cât de simplu era pentru pārintii nostri.

    Ne reduceau la tācere in doi timp si trei miscari. Stiau sā ne inchidā gura fārā sā mai rāmânā spatiu sā respiram nu sā mai scoatem vreun scâncet…

    Nu aveau nevoie de argmente prea multe ca sā ne aducā la liniste: o palma, o curea, un tras de urechi sau de perciuni si rāspunsurile simple si directe la intrebarea “De ce? “

    – “Pentru cā trebuie era raspunsul invariabil. Pentru cā asa zic IO, pentru cā io stiu mai bine, nu invatā puiul pe cioarā.

    Mi le-am amintit zilele trecute când am avut o conversatie cu fiica-mea despre vicii, tentatii, despre cum sā avem grija in ce anturaj intram si cum sā ne ferim de el. Un bun prieten cu care povestesc despre copilul meu si-al lui câte-n luna si in soare imi spunea cā nouā pārintii ne inoculau idea cā fumatul e extrem de nociv( ei fiind cu pachetul de Snagov sau Carpati pe masa), cā bāutul dāuneazā sānātātii si societātii ( in conditiile in care sticla de palincā era nelipsitā de la intâlnirile intre prieteni). “Noi ar trebui sā-I invatām pe copiii nostri cum sā facā lucrurile cu māsurā. Ar trebui sā-I invātām sā bea fārā sā se imbete, sā fumeze fara sa facā excese, sā incerce toate tentatiile sub atenta noastrā supraveghere si sā-I invātām sā detinā controlul. Important e, spunea el sā stie cā sunt mai puternici decat orice lucru care poate sā devina un viciu”. Mi-a placut punctul lui de vedere, mārturisesc , nu mā gândisem la aceastā posibilitate. Asa cā, prima ocazie ivitā am vrut sa o fructific. Dar, m-am gandit sā fiu si mai destapta decat el si sa pedalez fix acolo unde cred eu caā functioneaza copiii chiar deveniti adolescenti. In mintea mea mā gândeam cā fiica mea vrea sā fie specialā, vrea sā fie altfel decât toatā lumea si atunci eu as putea sā o conving sā nu se atingā de niciun viciu folosind metoda inversā. Asa cā discursul s-a materializat cat ai zice”moralā”

    “E cool sā nu fumezi când toatā lumea fumeazā, nu esti mai interesant dacā fumezi si tu asemeni tuturor din anturaj. Cool e sā nu bei in timp ce toti sunt cu sticlele de bere in mâna si se imbatā. Vrei sā fii specialā, fi invers decât ei. Si cu adevarat cool e sā nu te droghezi chiar dacā in anturajul tau toti fac asta. Important e ca tu sā fii altfel fiind normalā nu vicioasā”

    Ce mi-a rāspuns copilul” mama, cool e sa fii asa cum vrei tu sā fi si nu sā te straduiesti sā pari altceva de dragul unora sau impotriva altora”

    Cred ca am retinut degeaba toate replicile auzite in copilarie, oricum nu-mi folosesc la nimic. Niciuna dintre metodele prin care pārintii mei au incercat sā mā convingā sā fac sau sā nu fac anumite lucruri nu mai este aplicabilā. Copiii nostri sunt atat de destepti, de iuti in gandire, de acizi in replicā incât nu ne permitem sā gresim prea des pentru cā se grābesc sā ne arate butonul de dislike.

    In nenumāratele mele tentative de a-I tine lectii m-am trezit deseori cu privirea ei care spunea ceva de genul” pe bune…chiar crezi cā pun botul la asta”. Degeaba am incercat sā o fac sa inteleagā venind cu argumentul

    “Asculta-mā, ceea ce-ti spun acum intr-o zi o sā-ti foloseascā” replica ei m-a lasat farā replicā” te cred mama. Dar, pe bune, nu e azi ziua aia”.

    io-team-facut