Eu nu sunt o femeie frumoasă. Pe bune. Chiar nu sunt. Și nu fac această afirmație sperând că lumea se va grăbi să mă contrazică.

Vorbeam cu prietena mea Mihaela care se certase cu o colegă din cauza mea. Colega ei nu mă vedea prea frumoasă și nu înțelegea de ce bărbatul care mă iubește (un bărbat frumos) face alegeri proaste. Iar prietena mea era revoltată de superficialitatea cu care privim oamenii. I-am spus că îi dau dreptate colegei ei. Eu nu sunt genul de femeie despre care să se spună: " Cum cine? Mirela Retegan? Femeia aia frumoasă care a făcut și a dres…" Niciodată! O să se spună: aia deșteaptă, aia specială, superfemeia aia…o femeie cu cojones, aia țeapănă, zdravănă, femeia aia plină de viață, aia de la Radio, aia de la Zurli. Sau, dacă nu m-au plăcut, o sa găsească atribute la care nici nu vreau să mă gândesc. Dar nu vor spune: femeia aia frumoasă. Pentru că nu sunt. Din fericire, m-au găsit în viață niște bărbați suficient de altfel încât să nu sufere dacă prietenii lor nu spun că au găsit femeia frumoasă. Nu am fost niciodată vreo drăgălașă, vreo gingașă, vreo icoană cu ochii limpezi ca marea liniștită. Cunosc astfel de femei. Așa s-au născut. Așa cum se nasc oamenii înalți sau negri sau blonzi sau cârlionțati. Știu femei frumoase. Unele minunate. Deștepte, cu umor, pline de bucurie. Știu că sunt frumoase, dar știu că nu li se datorează. Nu s-au folosit de asta, ba chiar au încercat să nu atragă toate privirile asupra lor. Dar când întreabă cineva care Monica? eu spun: aia frumoasă și apoi aia din Scoția, prietena mea…Cine-i Nicoleta Svârlefus? O să spun femeia aceea frumoasă pasionată de astrologie…etc. Cunosc puține frumoase și dintre ele știu îngrozitor de puține femei fericite. Dar știu foarte, foarte multe femei imperfecte care trăiesc povești senzaționale și vieți de poveste. Și care sunt atât de împăcate cu cine sunt și mai ales cum sunt, că nu au nicio problemă să nu se spună despre ele…alea frumoase.

Eu cred că Dumnezeu din când în când iese pe balcon și se uită pe Pământ cui să-i dea așa, câte o treabă mai importantă de făcut. Și cred că într-o zi m-a văzut jucându-mă cu Maya și cu fiecare copil pe care l-am întâlnit și şi-a zis: ia să-i dau eu femeii ăsteia ceva de muncă pentru că pare că o să o ducă la capăt cu bine. Și pare suficient de puternică și de veselă să nu se sperie de misiunea ei. Și cred eu că şi-a strâns Dumnezeu îngerii și le-a spus: Femeia aceasta are o treaba: cea mai importantă din lume. Ea trebuie să-i învețe pe părinți și pe copii joaca. Pentru că joaca e limbajul iubirii dintre ei. Și mai trebuie să le dezghețe  oamenilor mari inimile și să le dezlipesca mâinile de pe lângă corp. Să-i învețe să cheme muzica in viața lor și să le amintească despre dorințe. Să le arate cum să strângă  pumnii și să închidă ochii si să-şi pună  dorințele din tot sufletul că  numai atunci se împlinesc. O să-i dau femeii asteia o treabă foarte importantă. Aș vrea să dezghețe inimi și să deschidă urechile părinților care nu-şi ascultă copiii. Sunt sigura că  Dumnezeu știe exact ce vrea si că eu sunt doarun mijloc prin care el face să  ajungă mai repede în inimile părinților iubirea copiilor. Cred că Doamne Doamne le-a dat treaba Arhanghelilor și  îngerașilor  să-mi netezească pădurile și să  construiască poteci pe unde aveam de trecut. Altfel cum aș fi putut eu, o mama singură, un copil simplu al unor oameni la fel de simpli să mut munții din loc. Să adun în  jurul meu atâția oameni minunati  care să  tragă  împreună cu mine la această  carută în care noi trebuie să punem încredere și generozitate și empatie și să o ducem din casa în  casă , din poartă în poartă în toate curțile în care sunt copii. Dacă  Dumnezeu nu mi-ar fi dat treaba asta eu n-aş fi putut niciodată să construiesc o poveste care să facă să bată  o inima cât toată România și o Românie de părinți și copii să cânte, să  simtă, să  râdă și să plângă împreună cu noi. Eu sunt Mirela. O fată simplă născută din doi oameni simpli și curați. Eu sunt mama Mayei, un copil tot numai suflet. Eu sunt” doamna director” așa  îmi  spun în  gluma oamenii mei dragi cu care fac cea mai bună  echipă din lume și împreună  cu care străbat  România de la est la vest și de la nord la sud. Eu sunt o mama singură care a crezut mereu că în sparele fiecarui copil lumină  e cel puțin un părinte soare. Sunt un om care alungă norii. Și desenează zâmbete. Pe chipurile tuturor părinților şi copiilor care işi doresc să fie fericiți. Vă mulțumesc vouă, părinților care ați înțeles ce facem noi. Îi mulțumesc Mayei pentru tot ce mă învață și pentru că mă face să îmi doresc în fiecare zi să fiu o mamă mai bună. "Vreau pupic de noapte bună" a ajuns în inimile oamenilor pentru că și-au unit aripile toți îngerii din jurul meu. Mulțumesc echipă minunată cu oameni speciali, toți unul și unul.  

 Intră în gaşca celor care sunt “pentru”, nu în gaşca celor care sunt ”împotrivă.” A fost răspunsul meu simplu la o întrebare adresată de Maya. Se afla la mijlocul unui conflict de interese. M-a întrebat ce-ar trebui să facă. De partea cui să fie. Mă bucur de fiecare dată când vorbeşte cu mine despre lucrurile care o frământă. Îmi dă ocazia să-i spun ceea ce cred și să o ajut să vadă lucrurile din afară. Şi i-am dat exemple de oameni care de-a lungul timpului au trecut prin firma mea. Oameni mai mult sau mai puţin talentaţi, oameni cu mai mult sau mai puţin caracter. Îi ştie, îi recunoaşte, îi aşază singură în ograda potrivită. I-a fost uşor să-i identifice pe cei care au luptat împotriva mea, a felului meu de a-mi conduce afacerea, a stilului meu de a aborda angajaţii, a condiţiilor pe care le-am creat. A identificat uşor persoanele din gaşca lui împotriva şi am fost de acord împreună că oamenii aceia au făcut o echipă doar pentru că aveau un duşman comun. Toţi au plecat, în grupuri sau singuri, dar sigur nu mai sunt o echipă. Duşmanul comun dispăruse. Am identificat împreună grupul lui “pentru”. Oameni care au muncit în firma mea pentru interesul lor fără să fie deranjaţi de termenii în care eu am ales să se desfăşoare colaborarea. Oameni care au fost pentru nevoia lor de a se dezvolta, de a avea siguranţă, de a câştiga bani. Oameni care servindu-şi propriile interese au servit şi interesele mele. Aceşti oameni sunt PENTRU. Şi au rămas lângă mine, în relaţie cu mine indiferent dacă mai lucrăm sau nu împreună. Colaborarea noastră s-a încheiat pe de o parte şi s-a deschis pe de altă parte. Cu aceşti oameni am rămas în cei mai buni termeni pentru ambele părţi.

“ Intră în gaşca ce se strânge PENTRU o idee, PENTRU un om, PENTRU o cauză. Nu intra în găştile care sunt împotrivă. Asociază-te cu oameni care construiesc, nu cu oameni care demolează.”

Intotdeauna am crezut ca in viata nimic nu e intimplator. Ni se intimpla lucrurile care meritam sa ni se intample. Ma consider o     super norocoasa mai ales la capitolul oameni intalniti. Nu trece saptamana in care sa nu intilnesc oameni care pur si simplu mi se lipesc de suflet. Si m-am hotarat sa vi-i prezint si voua. Alex are 7 ani și e fan Gașca Zurli. Tatăl lui e militar de profesie si în timpul liber taximetrist. Cand am ajuns in Banat am ales la întâmplare mașina lui. Dintr-o poveste în alta a aflat că avem spectacol la Timișoara. Pentru că nu putea sa ajunga la spectacol a doua zi a preferat să vină cu copilul la Arad.   “ – Pot să vă duc eu cum masina? Alex ar fi foarte fericit. “ Cum să refuz așa ceva? Cu atât mai mult cu cât am aflat că Alex și tati se văd doar în week-end uri și în vacanțe. M-am bucurat să-l ajut pe tatăl lui să-i construiască o amintire specială. Iubesc tăticii care rămân în viața copiilor lor chiar dacă nu mai locuiesc în aceeași casă. Iar drumul până la Arad a fost o plăcere. Am jucat Clopoțel și fotbal pe telefon și știu toate întâmplările lui din ultimul an. La spectacol a stat in primul rand si ne-am facut o gramada de fotografii impreuna.  

Orice răspuns era însoțit de o predică. Te las, dar…Și știam că trebuie sa plătesc pentru ceea ce am primit. Plata era în statul meu în fața alor mei și ascultatul psalmilor parentali. Din Ioan citire și mai ales de la Veronica mama zicere. Mi-am dat seama zilele trecute când într-o discuție cu mama am înțeles cum au stat lucrurile de 40 de ani încoace. I-am cerut ceva. Intram într -o chestie și nu mai puteam onora promisiunea. Am rugat -o să mă ajute. Nu a putut. Asta nu a fost greu de acceptat ci tot ce a urmat.Versetul 14, psalmul 2015 de la Sfânta Veronica zicereeeeee. De parcă nu era de ajuns că m-a refuzat a trebuit să îmi arate și cât de necumpatată, iresponsabilă am fost atunci când am promis ceva fără să am certitudinea că pot duce la îndeplinire. Și brusc m-am văzut în copia fidelă a mamei mele. Aceeași abordare, același comportament. La mine în ogradă. Că fiecare pui e cu găinuşa lui. O și văd pe Maya imitându mă pe la spate în timp ce eu cotcodacesc pe o tema data cântand versete și psalmi din liturghia a șaptea de la Mirela zicere . Am un copil foarte destept si nu m-as mira deloc sa stiu ca in gandul ei spune "fie-i predica scurtă Doamne ".În vecii vecilor AMIN .