Am făcut o excursie de 4 ore aproape de București. Aceste 4 ore includ și drumu. Câteva ore în care ,m-am rupt de toată agitația și căldura cimentului din capitală.

Mi-am promis că în vara aceasta voi face excursii, voi descoperi locuri, îmi voi bucura sufletul și voi crea surprize frumoase pentru oamenii dragi.

Primul loc de pe lista mea este „The Trib Alpaca Retreat”.

Este un loc superb, o experiență minunată în care poți petrece timp cu alpacalele, să le plimbi, să le hrănești, să stai desculț în iarbă, să te bucuri de pisoii care se plimbă prin lanul de lavandă, să bei limonadă și să respiri aer curat. Poți admira un apus și să stai la povești pe baloți de paie, în grădină.

Toate acestea le-am găsit în Brănești, la 30 de km de București. Îmi doream să umblu desculță. Știam că Beatrice iubește alpacalele, iar la finalul unui proiect lung și greu, m-am gândit că este cel mai bun mod de a celebra împreună succesul.

Las linkul și recomand cu drag, aceast loc,pentru câteva ore de deconectare. Este o experiență excelentă, potrivită nu doar pentru adulți, ci și pentru copii și pentru orice șef care vrea să facă fericit un angajat.

Beatrice nu știa unde mergem; drumul a fost o surpriză pentru ea, de la început până când am ajuns acolo și a văzut primele semne cu alpacale. Este o experiență organizată cu multă grijă de proprietari, care te ajută să intri repede în atmosferă. Locul arată foarte bine și toate condițiile sunt excelente.

Există și o casă unde se pot închiria camere, cu mai multe forme de costuri, în funcție de experiența aleasă: mic dejun, prânz, cină, iar toate detaliile le găsiți pe site. Documentați-vă înainte, sunați și obțineți cu ușurință toate informațiile necesare.

Vreau să le mulțumesc gazdelor minunate pentru că au creat acest loc.

Am ajuns acolo la invitația unei bune prietene care a ales să-și sărbătorească aniversarea cu mine și cu încă 3 femei, toate 5 fiind prietene de peste 20 de ani.

Dona a ales destinația, ne-am întâlnit toate în Atena și am plecat împreună pe insulă.
Am aterizat la Atena cu o cursă de linie și, după 2 zile petrecute chiar în Monastires – un fel de Centru Vechi al Atenei -, am plecat cu un taxi în portul Lavrio. E ușor accesul pe feribot, nu sunt prea multe posibilități ca să fie o problemă să ajungi pe vapor.

Feribotul Ionis face fix o oră până în Kea, iar biletul pentru feribot l-am luat online. A fost 16 euro.
În port ne-am bucurat de o masă grecească. Apoi, cu un taxi local am urcat la vila rezervată de câteva luni. Călătoria din port până la cazare a durat cam o jumătate de oră pe serpentine care îți deschideau în fața ochilor o priveliște de vis!

Vila la care am locuit era așezată în mijlocul pustiului, în vârful unui deal. Perfectă pentru întâlnirea noastră anuală în care trebuia să ne spunem toate poveștile adunate de 5 femei într-un an.

Case izolate, teren arid, scaieți, cactuși și cimbru. Iar jos, la poalele dealului – Marea Egee. Superbă. Clară și rece ca o profesoară de mediu care te învăță cum să te adaptezi condițiilor.

Taxiul a fost singurul mijloc de transport pe care îl puteam folosi pe insulă. Și mersul pe jos. 2 km până la primul restaurant de pe cea mai apropiată plajă.

Capitala insulei – orasul Ioulis, o bijuterie arhitecturală tradițională cu străzi înguste și pietruite și case zugrăvite în cele mai îndrăznețe culori.

Magazine cu multe obiecte făcute de mâna omului, de la mâncare la îmbrăcăminte și accesorii. Tavernele așezate în mijlocul piațetei, lângă primăria orașului, dau locului o atmosferă grecească de veșnică sărbătoare.

Concluzie:
Recomand insula Kea pentru oamenii care caută plaje liniștite unde pot să facă drumeții, snorkeling, să se relaxeze, să stea la taverne și să rătăcească pe străduțe pitorești din sate tradiționale.
Recomand Kea celor care caută o insulă aproape de Atena.

Mănăstirea de la Șumuleu Ciuc este probabil cel mai mare loc de pelerinaj al catolicilor, din România. Papa Francisc și-a dorit să ajungă aici, cand a vizitat Romania.

Dealurile din jurul bisericii, aduna peste 150.000 de pelerini, in fiecare an, de Rusaliile catolice.

Tradiția pelerinajului de la Șumuleu Ciuc datează din secolul al XVII-lea, iar locul este considerat unul sacru, fiind asociat cu numeroase miracole și împliniri ale rugăciunilor. Acest pelerinaj are ca obiectiv celebrarea Fecioarei Maria.

Am prins astazi o zi superbǎ. Cu o procesiune franciscană in fața cladirii si cu un deal îmbrăcat în covorul de frunze galbene.

Sunt foarte recunoscătoare pentru șansa fantastică de a vizita locuri din România în care nu am mai ajuns până acum. Le împărtășesc aici dintr-un singur motiv: să afle cât mai multă lume că există .

Voi alegeți dacă le puneți pe lista de călătorii. Dar datoria și bucuria mea e să dau mai departe. Altfel, de ce m-ar fi trimis Doamne-Doamne acolo?

Mulțumesc Eminee Zeitler pentru ca mi-ai fost ghid și fotograf.

– Meriți cea mai frumoasă vacanță!

Așa mi-a zis prietena mea, Papici Marcela, omul cu care fac și desfac o mulțime de întâmplări frumoase pentru noi și pentru oamenii de lângă noi.

Așa că m-a trimis în Egipt. Aici a pus la cale cu Amer de la RA Excursii – Egipt cele mai frumoase excursii.

Când merg într-un loc nou, îmi place să îl descopăr.

Egiptul era o destinație complet nouă.

Surpriza 1: din mijlocul iernii, doar două ore și jumătate până la vară.

Surpriza 2: flori la aterizare.

Surprizele au continuat zi de zi cu alternarea perioadelor de pauză (în care am scris mult și m-am gândit la ce am făcut și ce vreau să fac) cu vizitarea acelor locuri de neratat o dată în viață.

M-am îndrăgostit de copiii și de femeile lor. Am întâlnit oameni care mi-au mers la inimă. E multă veselie în cei mici și femeile egiptene mi-au transmis liniște. Bărbații sunt de la eleganți și galanți la insistenți peste măsură. De la cuceritori la vânzători.

E interesant de studiat cum au transformat resursele naturale și de istorie în sursă pentru câștigarea existenței în prezent.

Toată lumea muncește în și pentru turism. Am văzut la ei cum poți să împachetezi orice produs și să-l oferi la vânzare. Să ceri mult și să negociezi zdravăn pentru ca, la final, să îl vinzi pe nimic.

Mie nu-mi plac negocierile așa că, la început, m-am simțit agasată de felul lor de a funcționa. Nici în acest moment nu știu sigur dacă am dat prețul corect pe vreun produs cumpărat de la ei. Dar știu sigur că am descoperit niște oameni și niște locuri pe care vi le recomand!

Ca să vezi cât mai mult, e important să fie totul organizat ca la carte. Mi-a plăcut asta la Amer și la oamenii lui. Vă recomand agenția lor pentru excursiile opționale. Ghidul care ne-a însoțit în Luxor și pe Valea Regilor era o combinație excelentă între un istoric și un stand-up comedy. A făcut să pară ușoare cele 20 de ore cât am stat împreună. Să merg în mașină mulți kilometri nu e o bucurie pentru mine, dar a făcut totul plăcut și am câștigat mult timp datorită felului în care au gândit fiecare oprire.

Amer știe insulele de pe care puteți ajunge la cei mai frumoși corali.

Șapte zile de soare, nisip, corali, deșert, istorie, prieteni, mâncare bună, liniște, pași mulți, surprize.

Mulțumesc, Marcela!

Prietenii se cunosc după ceea ce-și spun și se recunosc după ceea ce-și fac.

Marcela vă organizează plecarea prin Travel Tour Marcela Papici, iar Amer – șederea prin Ra Excursii Egipt.

Nu e una dintre cele 7 minuni ale lumii, dar e unul dintre obiectivele de pe lista mea de „o dată în viață”.

Așa era și Laponia. Acum e „cel puțin o dată”, pentru că am ajuns în țara lui Moș Crăciun a doua oară, după 14 ani. Mi s-a părut o provocare interesantă să trăiesc emoții noi alături de Maya și să vedem cum se percepe magia la maturitate.

Copilul din noi stă acolo pitit și abia așteaptă un loc în care să iasă la suprafață și să sară într-un picior. Așa s-a întâmplat și în minivacanța noastră din Laponia.

Ce am făcut în cele 4 zile?

Ziua 1 – am zburat până în Levi, ne-am cazat și seara am mers la vânătoare de Aurora Boreală. Pe care am și prins-o.

Ziua 2 – am vizitat un ținut magic, în care Christian Tour a amenajat propria reședință a lui Moș Crăciun care vorbește românește.

Ziua 3 – am fost la Rovaniemi, satul oficial al Moșului (biroul).

Ziua 4 – ne-am plimbat cu sania trasă de reni și câini husky.

Fiecare activitate a durat câteva ore, iar între ele am putut să ne plimbăm, să ne bucurăm de zăpadă și să încercăm SPA-urile finlandeze.

Cum a fost vremea?

Între -3 și – 16 grade. Cum e la minus 16? Îți îngheață mucii! 

Scârțâie zăpada sub încălțări, răsăriturile și apusurile se contopesc și creează cele mai frumoase imagini pe cer. La ora 10.00 soarele răsare, la ora 13.00 începe să apună. Iar la ora 15.00 e deja întuneric. La -16 grade poți ține cu greu telefonul în mână mai mult de 5 minute fără mănuși speciale.

Am prins și ninsoare, și ploaie, și ger, și de toate. Mi-a plăcut vremea și pot spune că m-am obișnuit repede cu ea.

Cum m-am îmbrăcat?

Cu haine pe care să le pot pune în straturi. Am avut o pereche de pantaloni de corp din lână 90% (genul izmene de bumbac sau țițo nodrag din PNA), peste care am pus pantalonii de schi.

În partea de sus am avut tricouri de merinos, bluză de corp tot de lână și hanorac/ polar pentru schi.

Căciulă din lână și fular la gât. Am avut mai multe perechi de mănuși, dar cele mai călduroase au fost tot de lână, cumpărate de acolo. Nu am ieșit din aceste haine în cele 4 zile, orice produs  fancy transy fiind degeaba plimbat în valiză până acolo.

Cum e vânătoare de Aurora Boreală?

La ora 21.00, toți turiștii din grupul nostru ne-am întâlnit într-un loc stabilit de Christian Tour – parcarea S Market, pe numele ei. Am urcat în microbuze și am plecat spre pădurea în care sunt cele mai mari șanse să se vadă minunea astrală. La un moment dat, mașinile au fost lăsate la intrarea în pădure și noi, însoțiți de un reprezentant Christian Tour, am mers preț de vreo 10 minute prin pădure, cu o lumină în deschidere. Am ajuns într-un loc gen poieniță, în care la câteva căsuțe de lemn erau amenajate focuri de încălzire. În spatele căsuțelor se întindea un lac imens, înghețat, pe care am pășit cu încredere și ne-am îndepărtat de sursele de lumină. Cerul părea foarte aproape, plin de stele în partea dreaptă, iar în partea stângă se vedeau dâre albe de lumină care și-au schimbat nuanțele pe parcursul serii de la roșu la verde și albastru.

Organizatorii Christian Tour ne-au făcut surpriza de a găsi la căsuțe un trubadur, unul dintre ghizi știa tot repertoriul românesc de cântece numai bune de ascultat în jurul focului. Fiecare turist a putut să bea ceai cald, să prăjească un cârnat sau bezele perfecte pentru noaptea geroasă în care a ales să nu se arate Aurora Boreală.

Ne-am întors la hotel pe la miezul nopții, cu sentimentul celei mai interesante vânători din viața noastră!

La Căsuța din Pădure, Christian Tour a construit o replică a casei în care locuiește Moș Crăciun. Ca să ajungi acolo, trebuie să străbați pe o sanie un lac înghețat. Drumul prin pădure a fost feeric, începuse să ningă și totul arăta ca într-o lume de basm. Am fost întâmpinați de o spiridușă (o animatoare foarte talentată) care ne-a prezentat tărâmul magic al Moșului. Am putut să hrănim renii din țarc și să vizităm Căsuța Zânelor, un spațiu care sigur îi încântă pe cei mici, cu multe obiecte – fiecare cu propria poveste.

Emoțiile au fost foarte mari în Căsuța Moșului, unde Moșul ne-a strigat și noi am pășit într-un spațiu plin de jucării și cutii, într-o casă cu un puternic miros de biscuiți. Christian Tour a amenajat această casă cu două dormitoare (al Moșului și al Crăciuniței). Acolo, fiecare copil are timpul lui cu Moș Crăciun, iar pentru cei care sunt la vârsta poveștilor, momentul este plin de farmec.

Ziua la Rovaniemi a fost plină de amintiri pentru noi.

Ne-am deplasat aproximativ 2 ore din Levi până în Rovaniemi. Satul lui Moș Crăciun e foarte aglomerat. În fiecare spațiu (Casa Moșului, a Crăciuniței, poșta oficială ) erau locuri la care se întindeau cozi lungi, pentru care trebuie multă răbdare.

Să intri la Moș Crăciun oficial e gratuit, dar nu ai voie nici să faci poze, nici să filmezi. Te fotografiază ei și îți dau un link de pe care să-ți salvezi imaginile. Costă 52 de euro. Dacă le vrei și printate, mai plătești vreo 20.

Rovaniemi e plin de restaurante și magazine cu suveniruri. Am stat vreo 5 ore, timp suficient să facem tot ce ne-am propus, cu tot cu statul la cozi.

Plimbarea cu renii și cu husky e o atracție pentru copii. Zăpada face ca totul să pară dintr-o altă lume. Însă eu, personal, am o problemă – aș prefera sa merg pe lângă animăluțe sau chiar să le iau în brațe și să le car eu pe ele.

Cred că v-am povestit cam tot ce a fost important de reținut. Repet ceea ce spun de 14 ani: e un loc în care ar trebui să ajungă măcar o dată în viață orice copil, indiferent de vârstă.

Christian Tour face o treabă foarte bună acolo! O desfășurare de forțe teribilă. Sunt sigură că și ei încă descoperă lumea și locul. Au toate aprecierile mele pentru felul în care au ales să se implice în organizarea acestei experiențe.

Pentru orice întrebări despre lucruri la care eu nu m-am gândit încă, scrieți la comentarii și promit să răspund.

Casa Întoarsă este punctul de atracție din Parcul Brambura. Așezat în mijlocul țării, pe Valea Avrigului, Parcul Brambura este un punct de atracție în care o familie poate să petreacă o zi întreaga împreună.

Punctul central îl reprezintă casa, o casă cu susul în jos, în care toate lucrurile de pe podea sunt pe tavan și toate cele de pe tavan sunt pe parchet. 

De la cele mai mici detalii, o să vedeți cum ar arăta casa noastră.

Casa Întoarsă de la Brambura este o atracție turistică unică situată în România, cunoscută pentru designul său neobișnuit. Are o structură arhitecturală în care totul, de la mobilier la feronerie, este așezat cu susul în jos. 

– Care e scopul acestei case?, l-am întrebat pe Leo, proprietarul parcului și cel care a avut ideea ei.

– Vrem să surprindem și să provocăm  imaginația celor care o vizitează. Este simbol al inversării perspectivei și al jocului de iluzii. 

Echipa Zurli în Parcul Brambura!

Cred că nu e nevoie de prea multe explicații. Am făcut tot ceea ce am apucat: am vizitat căsuța, ne-am bucurat de bunătățile din restaurant, de plimbare pe alei, de dat în mașinuțe și am încercat pista de colace.

Colegii mei, după două spectacole la Avrig, alergau efectiv spre fiecare punct de atracție.

Vă recomand, dragi părinți, să faceți o vizită. Încă nu are locuri de cazare, dar urmează. În schimb, găsiți foarte multe oportunități pe Valea Avrigului. Turismul este foarte dezvoltat în zonă și, de la 5 stele la pensiuni cu 2 margarete, sunt cazări pentru toate buzunarele.

În Casa Întoarsă o să petreceți cel puțin o jumătate de oră. Noi am stat cel mai mult în camera de joacă.

Nu am reușit să ajungem și la animăluțe (era deja târziu), dar e și în mica fermă de la Brambura loc de o experiență memorabilă.

Notați în lista locurilor de vizitat împreună cu copiii: Brambura, România. 

Mulțumim, Leo, ție și întregii echipe pentru bucuria cu care ne-ați primit! Abia aștept să revenim și sper că acesta este începutul unei lungi și frumoase prietenii.

Am fugit Slot Games zile în Grecia. De azi pe mâine. Pentru prima oară cu mașina. Cel mai aproape a fost Thasos. Auzisem că e plin de români, SpinGalaxy Slots m-am gândit că oamenii exagerează.  Nu, nu exagerează. Proporția e cam așa: din 10 mașini, 7 sunt cu numere românești. 

Vreau să împărtășesc cu voi această experiență, pentru că poate vă inspiră  sau poate că unii aveți nevoie de niște răspunsuri legate de o vacanță în Grecia.

Am plecat cu mașina, pentru că nu găseam bilete de avion în intervalul în care eram liberă. Într-o zi de miercuri, la 5.30 ieșeam din casă, la ora 15.30 eram cazată în Thasos, într-o locație superbă. O văzusem pe o postare de-a Adinei Plesa , prietena mea pasionată de călătorii, iar Travel Tour mi-a făcut rezervarea și iată-mă bând cafeaua, pe terasa căsuței,  cu 4 păuni adevărați în jurul meu.

Drumul a fost foarte ușor. Eu sunt obișnuită cu distanțele lungi. Conduc fără probleme 10 ore. Pot să mă opresc doar pentru toaletă. Am ieșit pe la Giurgiu și am stat 5 minute în vamă . Am făcut plinul la ieșirea din țară și mi-a ajuns benzina până aproape de finalul vacanței.

Peisajul este superb. La bulgari nu e multă autostradă, dar drumul e în afara localităților. Am pus pe GPS hotelul și aplicația m-a dus singură. Am trecut la graniță cu grecii (nu mai știu care era) și tot aplicația m-a dus direct pe feribot. Acolo, niște băieți gesticulau agitați să mergem mai repede. Am plătit 35 de euro feribotul direct acolo, cu cardul. Abia în larg mi-am dat seama că nu am întrebat dacă merge spre Thasos sau spre altă insulă! 
Tot GPS-ul m-a dus până în recepția hotelului și cu această minunată aplicație am călătorit fără nicio grijă, pe toată insula.

Am locuit într-o căsuță, la Markuamos – un resort dintr o pădure de pini. Toți vecinii mei erau români. Extrem de politicoși și de bine crescuți. Frumoși, eleganți. Resortul e renumit pentru plaja la care pot să vină oamenii și dinafară contra unei sume plătită la intrare.
Recomand Resortul pentru oricine – și cu copii, și fără. Și plaja. Cereți un șezlong cât mai în margine, dacă sunteți fără copii.

Dacă aveți copii, e locul perfect. Au și miniclub, loc de joacă, terenuri de sport. M-am bucurat să văd copiii împrietenindu-se și vorbind engleză cu copii de alte naționalități. Mâncarea e bunicică (nu neapărat pe gustul meu, dar oamenii erau mulțumiți).

Iar cazarea… cazarea cred că e printre cele mai frumoase din tot ce am încercat! Concurează cu una din Africa și alta din Vietnam.
Markyamos Bungalow e foarte aproape de plaja de marmură Marbel beach, la care am ajuns într-o dimineață la 7, după un răsărit văzut la Karnagio, un punct celebru în capitala Thasos (e un restaurant cu bar, cu plajă și biserică).

Terasa Karnagio e superbă. Au mâncare bună, nu e ieftină, dar atmosfera e una care își merită banii. Seara se transformă în club. Decorul, decorațiunile, meniul, peisajul, toate sunt perfecte pentru câteva ore departe de agitație și, totuși, într-un spațiu public. Recomand o limonadă și o salată. Și cafeaua e bună.

La plajă de marmură, la ora 7 nu era nimeni. O plajă superbă, amenajată cu cel mai bun gust, lângă o carieră de marmură. Piatra albă dă apei o culoare de azur cum am mai văzut doar în Zanzibar. Nu este nisip, sunt pietricele multe, albe, cu o textură foarte plăcută. Am înotat și m-am bucurat ca un copil de frumusețe. 

Și de liniște până spre ora 9, când a început nebunia. S-a aglomerat atât de tare, încât imaginați-vă că la două șezlonguri erau două familii cu câte doi adulți și câțiva copii. Pe la 11, aveai impresia că nu ar avea loc niciun pește dacă ar sari din apă și ar vrea să se întindă puțin pe mal. Recomand locul dimineața devreme și seara, adică 7-9 am și pm.
Având mașină, a fost foarte simplu să merg peste tot. Sunt plaje la fiecare 10 kilometri, pe toate gusturile. 

Thasos e o insulă accesibilă și pentru toate gusturile. Cu localități pitorești, cu străduțele, casele, piațetele și tavernele acelea specifice, dar și stațiuni gen Eforie, cu foarte mulți oameni pe metru pătrat. Într-o astfel de stațiune am ajuns dintr-o confuzie și am mâncat la o terasă de pe plajă cea mai ieftină și cea mai gustoasă mâncare.

Apropo de mâncare, 5 zile am mâncat o singură masă principală. De fiecare dată, aceleași lucruri: salată grecească, tzatziki cu pizza, creveți și calamari la grătar și dovlecel pane. O sticlă de apă plată. Același meniu poate costa 50 sau 100 de euro, depinde de terasă. Locul pe care vi-l recomand și ca aspect, și din punct de vedere al gustului, este Tavernaky în Limenas. Un gang pe strada pietonală, într-o atmosferă liniștită și gustoasă.

Despre plaje, aș vrea să o menționez pe cea de lângă Mănăstirea Sfânta Maria. E o plajă cu umbrele de paie și șezlonguri iar undeva, mai în stânga, se vede de sus, de la mănăstire – e un golf destul de greu accesibil dar, odată ajunși acolo, o să aveți parte de liniște, nisip, umbră de la măslini și apă.

O să tot citiți despre obiective pe la alții, așa ca vă las aici lucrurile la care am fost eu atentă:
– Puteți găsi plaje pustii în apropierea celor populate. De regulă, accesul nu e foarte ușor.
– La mănăstire, bărbații primesc pantaloni lungi și femeile niște „fuste” peste pantaloni. Și tot felul de materiale care să acopere orice bucățică de piele. 
– Să aveți cash la Giola pentru parcare.
– Răsăritul/ apusul  puteți să-l vedeți și de pe marginea drumului, dacă terasele sunt foarte aglomerate. 
– Pe strada pietonală din Limenas găsiți câteva magazine foarte drăguțe cu haine de foarte bună calitate. Și vreo 3 cafenele cu cafea foarte bună!
Îndrăzniți să mergeți cu mașina.  Eu am fost foarte reticentă, iar acum simt că ar putea fi locul de fugă din viața mea. 

Dacă m-am descurcat eu, poate oricine!

Am venit în Vietnam și Cambodgia fără nicio așteptare. Erau pe lista mea de „o dată în viață”. De obicei, nu caut nimic să citesc despre locurile în care ajung, pentru că nu îmi place să-mi creez așteptări. Fotografiile pot să fie înșelătoare și fiecare om are propria lui perspectivă.
Așa că, așteptări zero. 

Despre Vietnam:
Vietnamul m-a surprins de la primele imagini. Recunosc că mă gândeam ca la o țară comunistă și mi-o imaginam o Românie de dinainte de ’89 în culori asiatice. Am fost surprinsă să descopăr o capitală cu zone foarte moderne, cu cafenele greu de găsit chiar și în marile capitale, cu oameni îndrăzneți și foarte prietenoși. Par harnici vietnamezii, mult din ceea ce vând e făcut cu mâinile lor.

Bucătăria vietnameză mi-a plăcut cel mai mult din toate țările asiatice prin care am ajuns. E mai clară, mai curată, mai puțin amestecată și condimentată. Poți să vezi mult mai ușor ingredientele dintr-un fel și gusturile legumelor nu sunt acoperite de al mirodeniilor.

Fructe exotice – unele mai gustoase ca altele și muuult verde în toate felurile de mâncare!
Ei mănâncă de toate, carne de vită, pui, șobolan, câine, pisică, broască, iepure… toți peștii, toate crustaceele. Ca să nu am emoții, am ales preponderent vegetarian. Am mâncat orez în toate culorile și de toate formele. Am experimentat bucătăria lor și la plită, și la masă.

Mi-au plăcut foarte tare orașele Ha Noi – capitala țării și Ho Ian – orașul lampioanelor și al mătăsii. 
Sunt extrem de multe magazine cu haine și încălțări pe care le poți comanda. Alegi materialele și ei le confecționează pe loc. Am experimentat asta cu o rochie roșie și nu-mi venea să cred când am primit-o la câteva ore distanță, cu foarte puține rectificări de făcut.
Cele două orașe sunt locuri în care m-aș întoarce, cred că n-am apucat să mă bucur atât cât aș fi vrut.

Despre Cambodgia:
E impropriu să spun că am văzut țara. Mi-am făcut o idee despre starea de spirit, atmosferă… Am avut puțin timp la dispoziție, iar căldura și umezeala nu îndemnau la explorare. Ne-am dorit și am văzut aici Angkor – cel mai mare complex de temple din Asia. Hindus inițial, transformat parțial în budist, complexul e plin de istorie și spune multe despre oamenii acestor locuri și despre zeii în care ei cred.

Mi-au plăcut foarte mult oamenii din Cambodgia. Au o frumusețe solară, un zâmbet care transmite o stare de bine fantastică. I-am declarat în topul meu cei mai frumoși asiatici de pe planetă.

Despre grup și agenția cu care am mers:
A fost o călătorie organizată de Rezan Abdo – omul cu care am călătorit și în Peru, pentru că îmi place de el. Felul în care tratează oamenii, căldura, răbdarea, bunătatea lui dau o stare de pace călătoriei. M-a însoțit prietena mea de-o viață, Monica, și în grup am cunoscut o mână de femei una mai faină ca alta. Recomand grupurile, pentru cei care nu doresc să facă asta pe cont propriu și pentru șansa de a-ți îmbogăți agenda de prieteni. Două săptămâni îți dau ocazia să te apropii sau să realizezi că n-ai nimic de împărțit cu un om.

Din acest grup plec cu oameni cu care știu sigur că voi mai bea niște cafele.

De știut, dacă mergi în Vietnam și Cambodgia în luna noiembrie:
– E foarte foarte cald. Am purtat șlapi/ papuci deschiși 90% din timp.
– Un tricou costă 2 dolari, o pereche de pantaloni – 5 dolari, recomand să plecați cu strictul necesar și să cumpărați de acolo haine de vară.
– E umezeală foarte mare și soare puternic, trebuie creme de protecție, neapărat.
– Poți să te descurci în orice situație, sunt extrem de deschiși, prietenoși și găsesc soluții să te ajute.
– Luați în orașe cazare în centru, zgomotul orașului face parte din frumusețea locului.
– Mai puțin în capitală, în restul locurilor de pe la 9 seara nu mai poți cumpăra nimic de nicăieri.
– Masajul costă câțiva dolari și găsești saloane pe toate străduțele.
– Dacă vezi ceva ce îți place în primele zile, cumpără. S-ar putea să nu te mai întâlnești cu obiectul respectiv.

Cam asta mi-a venit mie în minte. Pentru alte curiozități, puteți să lăsați mesaje în comentarii și încerc să vă răspund.

Călătoriile pentru mine nu sunt neapărat concedii. Sunt vacanțe active în care scriu mult, analizez situațiile din viața mea, mă îndepărtez de ceea ce fac în mod curent ca să pot să privesc viața dintr-o altă perspectivă.

Din această călătorie am înțeles foarte clar care e acel lucru pe care vreau să-l schimb în viața mea și pentru care o să încep munca de transformare. 

Vă multumesc că mă însoțiți cu gândul și cu energia în călătoriile mele prin cele mai îndepărtate colțuri de lume și de suflet!