Cum s-a născut povestea acestei mașini? În vara asta, am mers la mare cu Sarah și piticii ei. Pentru cei care nu știu, Sarah este o americancă stabilită în Romania, care se implică extrem de mult în salvarea copiilor abandonați, în special a celor bolnavi, pentru viața cărora trebuie făcute eforturi și intervenții complicate. De-a lungul celor 10 ani a avut grijă de mulți copii, a găsit părinți pentru copii aflați în situații disperate și i-a luat în grija proprie pe câțiva dintre ei. Sarah are doar copii cu situații speciale, probleme grave de sănătate, de aceea sunt atât de “ușor” și atât de mulți copii sub aripa ei. Știe tot despre adopții, centre de plasament, cunoaște personal sute de copii și, în jurul ei, e o comunitate întreagă, oameni care salvează copii.

Sarah a adoptat copiii, eu am adoptat-o pe Sarah. La mare, am văzut cât de greu îi era cu mașina pe care o avea. 7 copii, cu vârste între 1 și 6 ani, cu cărucioare, cu scaune de mașină, cutii de scutece și lucruri de schimb, cu gustări și biberoane… Viața ei este într-o mișcare continuă.

- Cu ce te-aș putea ajuta, Sarah? am întrebat-o cu toată sinceritatea.

- Ei, habar nu am, cu multe...

- Care e cea mai mare nevoie, în acest moment?

- O mașină nouă. Dar una cum îmi trebuie mie este foarte scumpă. Aș vrea o mașină bună, care să nu mă mai lase pe autostradă, în pană de motor. Cu portiere pe ambele părți, să-mi fie ușor să-i așez, cu spațiu pentru bagaje și cu o cutie automată... că noi, americanii, nu știm cu ambreiajul.

Atunci i-am promis lui Sarah că voi face tot ce pot, ca să găsim o mașină nouă pentru ea. Asta se întâmpla la sfârșitul lunii iunie. Am sunat un bun prieten din Cluj, Daniel Avram, care mă mai ajutase să iau o mașină bună, adusă din Germania, și am început căutările. De fapt, l-am pus în legătură cu Sarah și eu am pregătit campania de strângere de fonduri.

Mi-am dat seama că ziua mea e cea mai bună ocazie, când prietenii au început să mă întrebe “Ce vrei de ziua ta?”

Am realizat că nu vreau nimic, că nu voi putea face nicio petrecere și că nu am nevoie de niciun obiect. Împreună cu Roxana și cu Amalia, am construit campania online și am început etapa comunicării: pe Facebook am utilizat toate paginile mele, am vorbit la Observator, am fost la radio, prietenii mei au scris despre asta. Într-una din zile am stat personal, de dimineața până seara, și am trimis mesaje oamenilor dragi pe care i-aș fi avut pe lista invitaților la ziua mea. Mai exact, i-am rugat să-mi facă un cadou. :)))

Pot să vă asigur că toți au fost extrem de drăguți și fiecare m-a ajutat. Uite-așa, am strâns peste 30.000 de euro, bani donați pe toate căile posibile. Raul și Dan au găsit mașina, eu am mers la notar cu Sarah și i-am donat toți banii intrați în conturile Fundației, s-a plătit mașina și, fix pe 15 august, Sarah a primit cheile.

Pentru mine, ziua asta are o însemnătate aparte. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este ziua în care mă gândesc mereu la toate semnificațiile rolului de mamă. Faptul că, absolut neprogramat, mașina a ajuns în acea zi, este un mesaj extrem de puternic, în inima mea. Bucuria celor mici, în momentul în care au văzut mașina, și zâmbetul lui Sarah sunt clipe, trăiri, pe care nu le voi uita niciodată.

Am știut cum vreau să le mulțumim oamenilor, încă înainte de a avea toți banii pentru mașină. Am rugat-o pe Diana Apostoiu să ne primească în grădinița ei, în curtea de la Kids Club Balotești. Acolo ne-am întâlnit noi, Gașca Zurli, și Sarah cu toți copiii. Diana și fetele ei de la grădi ne-au așteptat cu plăcinte, prăjituri și limonadă.

Aveam pregătite deja (fetele mele de la Zurli au scris cu drag) post-it-uri cu numele tuturor celor care ne-au ajutat să cumpărăm această mașină. Împreună am împodobit mașina cu biletele colorate, în semn de recunoștință și prețuire pentru efortul celor care s-au implicat în campanie.

“O mașină pentru Sarah” este una dintre cele mai frumoase campanii organizate de mine. Când simți că aproape 1500 de oameni îți suflă în aripi, poți să muți și munții din loc!

Fiecare fotografie spune o poveste. Mulțumesc, Dragoș! Filmulețul Dianei reușește să transmită emoția și bucuria trăite acolo.

Mă bucur din toată inima că am reușit să facem asta împreună! Datorită donațiilor celor aproape 1500 de oameni, Sarah va putea face și mai mult pentru acești copii și pentru alții, care așteaptă să se agațe de un deget care să-i scoată la mal.

Vă mulțumesc din toată inima! Mă bazez pe voi și pentru alte povești frumoase, pe care să le scriem împreună!