Momentele vin și pleacă. Așa, de capul lor. Și de cele mai multe ori, când te-aștepți mai puțin, te trezești în mijlocul unui moment. Atunci e bine să-l conștientizezi, să-l trăiești până la capăt și să-l transformi într-o amintire. Există momente care ne plac atât de mult încât am trage de ele să nu se mai termine. Și le întindem, le umflăm cu iluzii, ne agățăm cu unghiile de ele până când se sparg, se rup, fac poc. Dintr-un moment care putea să fie memorabil se transformă într-o fâsâială. Sunt momente atât de dragi nouă încât, disperați să nu le pierdem, le închidem în casă. Punem zăbrele la ferestre și trei rânduri de lacăte la uși să nu plece momentul. El nu pleacă. Rămâne al nostru. Dar își pierde strălucirea și se transformă într-un deținut din propria noastră închisoare. Noi stăm de pază la ușa momentului în care ne-am blocat și în tot acest timp trec pe lângă noi multe alte momente care găsesc geamurile și ușile ferecate. Fiecare zi ascunde o mie de momente. Universul are momente pentru toată lumea. Doar că și momentele trăiesc după aceeași unică lege universal valabilă pentru tot ceea ce există în univers. Ca să fim fericiți trebuie să fim liberi să simțim, să gândim, să acționăm, să venim și să plecăm. Și momentele au nevoie să fie libere să vină, să stea și să plece.