Tot, absolut tot ceea ce mi se întâmplă, din ce mi-am dorit, s-a născut în capul meu. Acolo se desfășoară premierele. În mintea mea! Cu mine, unicul spectator. Tot ceea ce visez se construiește și se împlinește în mintea mea. Și, când simt că este ceva minunat, extraordinar, fac tot ce ține de mine, să mut visul din capul meu în realitate.

Visez și multe prostii, le trăiesc acolo. Din fericire, pe cele mai multe tot acolo le las.

„Iar visezi cai verzi pe pereți?”

„Ți-e plin capul de prostii!” – vă sună cunoscut? Normal că din tot ce construim în mintea noastră nu tot e aur... nu toate sunt filme bune de premiat. Mai sunt și rātāri. Bine ca nu le mut in viata realā.

Tata îmi spunea mereu: „Iar visezi cai verzi pe pereți?”

Pentru că toată copilăria mea îi povesteam ce visuri am, ce o să fac și cum o să trăiesc și unde o să se întâmple viața mea. Dintotdeauna am visat să trăiesc într-un oraș mare, să fac ceva important pentru oameni, să nu am griji financiare. Să am o fetiță, să călătoresc pe toate continentele, să fiu mereu înconjurată de oameni și de veselie. De mică am visat să lucrez într-un domeniu în care să nu fiu nevoită să merg la un birou opt ore pe zi, de luni până vineri. Să conduc o decapotabilă, să iubesc ceea ce fac.

Și îi povesteam tatălui meu. Și el se uita la mine cu ochii lui albaștri, bulbucați și îmi spunea că citesc prea mult și visez lucruri irealizabile. Nimic din condiția copilului de ceferist dintr-un cartier sărac al unui orășel muncitoresc din mijlocul Ardealului nu prevestea ce o să fac, cine și cum o să fiu.

Acum mă întorc acolo cu drag și mă bucur să văd mândria din ochii vecinilor mei care m-au iubit mereu și care simt că puțin din succesul meu e și succesul lor. .

Astăzi fac cursuri și învăț să fac meditații științifice unde oameni care se pricep îmi spun să proiectez un vis, să îl vizualizez pe un ecran și să încerc să îl văd în cele mai mici detalii.

Eu zâmbesc în sinea mea și ii trag cu ochiul tatei, care stă agățat pe un nor și se uită cum eu, și sigur mi-ar spune :” tu copilā, tu si la 50 de ani, visezi cai verzi pe pereți?”.

Da, tatā! Visez si la 50 de ani, cai verzi pe pereti. Și ce cai! Și ce pereți!

Visați! Trăiți-vă visurile în minte, fără nicio limită! Și apoi luați de acolo ideile bune și transformați-le în realitate.

Când îți urmezi visul tu, de fapt, respecți proiectul pe care l-ai desăvârșit deja în mintea ta. Abia atunci când le dai voie altora sā-ti schimbe proiectul, tu nu-ti mai traiesti visul tāu ci trāiesti visele lor. Uitā-te bine la ce faci, cine esti, unde te afli? E asa cum l-ai proiectat in mintea ta, sau asa cum ti-au spus cei de pe margine cā trebuie sā fie?Când se respecta proiectul si se depun toate eforturile pentru ca el sā fie predat “ la cheie”, nu ptea ai cum sā dai gres. Atunci esti in adevarul tāu care are linie deschisā cu adevarul Universal.

Nu există niciun arhitect mai bun decât tine. Ai incredere ca nimeni nu poate sa proiecteze o viata mai potrivitā, pentru tine, decat poti tu. Nimeni nu stie mai bine ce simti, acolo , sub pielea pe care o vad toti. Nimeni nu stie cand bate mai grabitā inimioara ta si cand iti plange sufletul. Ei doar cred ca stiu ceea ce pot sa vadā. Ai incredere in tine si deseneaza-ti cele mai frumoase visuri, acolo in mintea ta. Indrazneste. Fii curajos. Fii creativ.

Desenează lumea ta, poate fi oricine-n ea!

Desenează, colorează, râzi, cântă și dansează!

Bucurie, veselie,

Viața un desen sā-ți fie!