Ce credeți că ar trebui să-i spun copilului meu despre faptul că mama lui ne-a părăsit ? Ce ar trebui să-i spun copilului meu despre palma pe care am primit-o sub ochii lui? Cum ar trebui să îi spun copilului meu că tatăl lui va mai avea un copil cu o altă femeie? Ce să-i spun copilului meu că să inteleagă că noi ne despărtim ? Cum să-i explic copilului meu că am dat faliment și nu ne mai permitem tot luxul de până acum? Cum să-i spun copilului meu că trebuie să-l mut din clasă pentru că invătătoarea nu îl place și asta îi face viață amară? Cum să-i spun copilului că tati și mami trebuie să plece să lucreze în Germania ? Și el rămâne cu bunica ? Cum să-mi fac fetița să mă iubească din nou și să vină și la mine când tatăl ei o alimentează împotriva mea? Cum să-i spun fetiței mele că a apărut un alt bărbat în viața mea?

Am extras câteva din întrebările pe care eu le tot primesc pe Antrenorul Părinților. Probabil s-au recunoscut deja cei care mi le-au adresat. Zilnic zeci de oameni mă întreabă. Zilnic îmi scriu. Unii foarte disperați fac rost de numărul meu de telefon și indrăznesc să mă sune. Tuturor le spun același lucru. E lucrul în care cred și singurul pe care știu să-l fac. Eu le spun copiilor povești. Eu i-am spus copilului meu câte o poveste de fiecare dată când am simțit nevoia să îi comunic ceva. Și pentru asta nu există o rețetă. Fiecare copil trebuie să audă povestea potrivită sufletului sau. Mai bine decât mama sau tata nu știe nimeni care e cea mai potrivită dintre toate poveștile . Ar fi minunat să nu i se comunice sec și direct unui copil: mama ta ne-a părăsit. Tata a murit. Invătătoarea nu te place. Am cunoscut un alt bărbat pe care îl iubesc. Tatăl tău va mai avea un copil. Eu cu tati plecăm în Germania următoarele 5 luni și tu rămâi aici cu bunica. Imaginați-vă cum poate să primească o astfel de veste un copil. Greu. Rău, dur, neatent. Prost. Direct în stomac. Și uite așa intră în panică. Și orice i-am spune e deja prea târziu. Dacă în loc să-i comunici că mama l-a părăsit, ai face o plimbare prin amintirile cele mai plăcute ale copilului? De exemplu: Îți amintești ce mult ne plăcea să mergem la pescuit și să stăm până seara târziu? Ții minte când ne-a prins ploaia în parc și am venit uzi până la piele și-am mai fi stat dacă nu s-ar fi supărat mama și știam că ne ceartă? Știi că ți-am zis că vreau să mergem cu cortul și să dormim în saci pe vârful muntelui, dar mama ta nu fusese de acord ? Ei bine... Cred că acum o să facem mult mai ușor toate lucrurile astea pentru că mama o să lipsească o perioadă bună. S-a gândit că vrea să ințeleagă mai bine ce e cu lumea din capul eu și o să locuiască în altă parte. O să te iubească la fel de mult dar o să va vedeți mai rar. Pregătit cu introducerea care l-a dus într-o stare de bine, copilul nu mai primește vestea ca pe un șoc. Noutătile se așază pe un teren protejat și îl duce într-o ușoară stare de confuzie de stări și sentimente. E ca și când scoți un dinte cu anestezie sau fără. Oricum îl scoți. Oricum rămâne acolo o gaură. Părintele care comunică o veste copilului alege dacă face sau nu anestezia. Durează 1 minut să gândiți o poveste care să-i folosească drept anestezie . Și nu există formula chimică potrivită. Fiecare anestezie trebuie potrivită PH-ului cunoscut doar de cei mai apropiați . Nu trebuie mințit. Nu trebuie păcălit. Trebuie doar tratat cu multă atenție și iubire. Dacă i se spune copilului povestea potrivită sufletului său, adormim putin mintea si ea nu va mai trimite cele mai grele gânduri. Vă recomand din toata inima filmul La Vita E Bella. Este cel mai frumos film din lume. Este despre un copil căruia i se spune povestea potrivită. Și ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai cruntă experiență de viață s-a transformat în cea mai interesantă aventura.