O mamă are în puterea ei și relația copilului cu tatăl. Pentru că ea știe cel mai bine cum să împacheteze orice lucru îl comunică. Pentru că mama are toată mierea din voce și toată dragostea prinsă în cele două mâini cu care mângâie. O mamă știe exact ce, când, cui și despre ce să vorbească.

Dacă mama vrea să-i construiască bărbatului un cadru bun, în care el să dezvolte o relație cu copilul, poate să o facă. Eu am reușit asta și nu sunt cu nimic mai bună, mai specială sau mai deșteaptă decât nicio altă mamă din lume. Dacă eu am putut, poate oricine, credeți-mă. În mâinile mamei stă tot secretul. Nu contează cât de prezent fizic este tatăl în viața copilului. Nu contează cât de responsabil e. Nu contează cât știe și cât nu știe despre copilul lui.

Sunt foarte puțini bărbații cărora instinctul patern li se declanșează în momentul în care află că vor deveni părinți. În cele mai multe cazuri bărbații sunt speriați, îngroziți de tot ceea ce vine la pachet cu copilul. La un moment dat își dau seama că nu e o întâmplare, că plânsetele acelea se vor auzi multe zile, că oricând se poate strecura în patul conjugal o mogâldeață care să-i dea planurile peste cap. Se pricep și bărbații să facă biberoane și să schimbe scutece, dar cei mai mulți vor rămâne toată viața mâna a doua. E ca în chirurgie. Ca atunci când îți lași viața în mâinile doctorului, nu în mâinile celuilalt, medicul secund. Întotdeauna vei vrea să știi cine e chirurgul. Așa e și cu părinții. Tatăl rămâne toată viața mâna a doua. Gata oricând să intervină dacă e nevoie să-l susțină pe doctorul principal. Dacă operația e reușită, felicitările le primește doctorul principal. Dacă situația nu e roz, tot el răspunde. Rar, foarte rar întâlnim operații în care secundul e mai bun decât principalul. Sunt excepții de la regulă, tocmai de aceea nici nu insistăm prea mult pe ele. Dar insistăm pe situația principală, în care mama - chirurgul principal, trebuie să înțeleagă că stă în bisturiul ei să taie și să coase frumos relația pe care copilul o poate avea cu secundul. Pentru că nu se știe niciodată când trebuie secundul să vină în linia întâi. Pentru bărbat creșterea și îngrijirea copilului zi de zi, oră de oră, minut de minut, nu este un mod de viață.

Dacă întrebi 10 bărbați care e relația în care investesc cel mai mult timp o să ai surpriza să afli că nu e cea cu copilul. În schimb mama dedică acestei relații aproape tot timpul din lume. Toată viața. Din momentul nașterii copilului mama va face prioritară relația cu copilul ei, încercând să o facă din ce în ce mai bună. Mama crește împreună cu copilul ei. Descoperindu-și copilul mama își descoperă limitele într-o lume nelimitată. Pentru că află, știe, înțelege mult mai multe. Pentru că simțul o trimite spre cele mai bune alegeri pentru copilul ei, o mamă poate să facă bună sau proastă relația copilului ei cu tatăl.

Sunt atât de rare situațiile în care tații sunt cei care își ajută copiii să aibă o relație bună cu mamele lor... Eu cred că știu vreo 2 maxim 3 bărbați care au înțeles mai bine decât partenerele lor care e interesul copilului și nu care e lupta dintre oamenii mari.

Indiferent dacă sunt împreună sau despărțiți, indiferent dacă părinții biologici au alte soții, alți soți, chiar și alți copii, mamele copiilor sunt singurele care pot să-i ajute pe cei cu care au făcut copiii să rămână în viețile copiilor lor.

Cred cu tărie că o femeie, atunci când rămâne însărcinată, primește voință și tărie, putere, deșteptăciune și înțelepciune să facă tot ce este mai bun pentru copilul ei. Inclusiv sa-si ajute partenerul sa construiasca o relatie buna intre el si copilul lor.