Cum știau bătrânii noștri să definească lucrurile, să le simplifice și să le vadă realist, cu ochii larg deschiși... Aveau dreptate: orice minune durează trei zile! TREI! Apoi, intră în fluxul cotidian și devine banalitate. Și trăiește așa… dacă nu moare între timp.

Când ți se întâmplă o minune și prin asta se înțelege ceva ieșit din comun, adică nu nepărat magic, extraordinar, fantastic, unic, irepetabil, memorabil, ci orice te pune în lumina reflectoarelor, astfel încât toți cei care te cunosc sau nu te cunosc vorbesc despre întâmplarea asta, trăiește-o la maximum! Va trece, până numeri la trei! TREI!

De la măritiș la o medalie, de la pierderea unui job la despărțire, orice “minune” durează trei zile pentru restul lumii. Apoi, oamenii te trag pe linie moartă. Urmează altul sau altă minune!

Facebook-ul, în special, și social media, în general, ne ajută să vedem, dacă vrem, cum și, mai ales, cât de repede se consumă minunile. Nu le mai mâncăm pe pâine, le acoperim de Like-uri, inimi și comentarii.

Dacă ți se întâmplă ceva extraordinar, trei zile ai parte de atenția celorlalți. Apoi, ei își mută tunurile (sub forma reacțiilor) pe următoarea minune.

Dacă trezești un sentiment pozitiv, de împărtășit lumii, bucură-te de fiecare reacție, de fiecare comentariu, de fiecare energie frumoasă care vine spre tine. Profită! Peste trei zile va fi, deja, insignifiant.

Dacă ți se întâmplă ceva neplăcut, despre care află toată lumea și te trezești cu reacții și păreri din partea lui “te miri cine”, nu te mira! Ești subiectul minunii. Și bucură-te! Durează trei zile, apoi devine istorie.

Nici noi, nici ceilalți și nici măcar minunile nu suntem veșnici. Și unii, și alții și toate celelalte sfârșesc într-o arhivă. În funcție de impactul pe care “minunile“ din viață noastră îl au, la un moment dat, își amintește cineva să verifice arhiva. Sau nu.