Trebuie să găsești pe cineva. Aud asta de o viață. Trebuie să găsești pe cineva! În fiecare pauză dintre relații (și ce dacă cea mai lungă a durat 7 ani) prietenii, și mai ales prietenele, au decretat: “trebuie să-ți găsești pe cineva”. Și ele nu înțelegeau de ce eu nu căutam pe cineva. “Cum de nu-ți găsești pe cineva, tu care ești toata ziua în lume. Evenimente, activități, întâlniri... ?” Sigur, ies mai mult decât iese media. Mă duc la tot felul de întâlniri pentru job, pentru pasiuni, afaceri, merg în cluburi și la concerte , în vacanțe, în țară, și merg des în străinătatea mai mult sau mai puțin îndepărtată. La mine nu ține reproșul : “unde vrei să-l găsești dacă nu ieși din casă.” Și cu toate astea nu îmi găseam pe cineva. Sufereau ele, da cum sufeream eu...

Asta până într-o zi când ( intr-o zi !!!) mi-am dat seama că nu trebuie să caut pe cineva, ci că trebuie să cred că-l voi găsi pe ACELA. Și să-mi văd de viața mea, fiind convinsă că el o să apară dacă trebuie să apară. Cine știe, poate el, ACELA, a căutat la rândul lui pe CINEVA care îl ține în drumul lui spre mine. Și își chinuie viețile unul celuilalt, fiecare mulțumiți că și-au găsit pe cineva, și resemnați de-a nu-l fi găsit pe ACELA. Nu toți îl găsim. Nu pe toate ne găsește. Așa cum maternitatea nu e pentru toată lumea, nici găsirea jumătății nu e pentru toți.

De câteva ori am fost pe-aproape. Așa de aproape că, pentru o scurtă perioadă de timp, am crezut că el e. De fapt ei, că nu a fost unul singur… Dar, niciodată nu a fost unul pe care să-l fi căutat, pentru care să mă fi îmbrăcat să ies în oraș, să mă uit în stânga și în dreapta și să zic: vreau să fiu cu cineva, ce-ar fi să fie ăsta. Pentru că niciodată nu m-am mulțumit să găsesc pe CINEVA, chiar dacă nu l-am găsit pe Acela, am găsit mereu pe ALTCINEVA.