Nu am scăpat de kilogramele care mă deranjeazaă, nu m-am apucat să fac mișcare constant și susținut, nu m-am ținut de orele de engleză, nu am respectat indicațiile pentru un program de recuperare, nu m-am odihnit cât ar fi trebuit, n-am apucat să scriu cât aș fi vrut, nu am făcut o grămadă de lucruri pe care speram să le fac.

Dar e prima toamnă în care nu mă mai supăr pe mine pentru că nu am reușit. E primul început de toamnă în care mă uit la ce am reușit să fac.

Am onorat spectacolele restante la Zurli, am fost și la mare, și la munte cu aproape toate grupurile de prieteni, împreună și pe rând. Am stat la mama aproape o săptămână, am susținut-o pe Maya când a avut nevoie, am mobilizat toți oamenii la care a ajuns mesajul meu ca să o ajutăm pe Cristina, am ajuns la Satu Mare și Cluj ca să cunosc câțiva oameni excepționali, am scos o carte de oameni mari și una pentru copii, am mâncat lubeniță, cireșe, struguri, roșii culese din grădină și m-am plimbat desculță prin colbul de pe ulița satului unde mi-am petrecut vacanțele. Am râs și am plâns, am trăit tot ce am putut, am apucat cu ambele mâini bucăți din viață!

E prima toamnă în care aleg să privesc mai degrabă la ce am apucat să fac, nu la ce nu mi-a ieșit.

Astăzi știu exact ce vreau să fac astăzi. Și mă străduiesc să reușesc până apune soarele.
Obiectivele mele sunt mai punctuale ca niciodată. Și încerc să-mi amintesc în fiecare secundă că nu trebuie să confund ocaziile cu scopurile și cu sensul vieții mele. Dar despre asta promit să vă povestesc altă dată, că mi se pare un subiect care merită măcar o abordare separată.

Ia din vara care tocmai a trecut doar ceea ce merge cu tine în viitor! Și pune în cutiuța din memoria ta lucrurile pe care ai reușit să le faci, nu cele care ți-au scăpat printre secunde ocupate cu alte întâmplări.

E joi. Azi facem doi pași înainte și niciunul înapoi. Mai bine o săritură pe loc, să ne poarte noroc!

O zi minunată să aveți!