Praful nu apucă să se aștearnă peste zilele din calendarul meu. Monotonia s-a transformat in preș, de când așteaptă să-i fac loc prin crăpătura ușii, doar că eu, de fiecare data când intru sau când ies din casă, mă șterg pe picioare și nu-i las loc să se ridice de la pământ. Mă încăpățânez să fiu creativă și să văd soarele în spatele oricărei perdele de ceață. Chiar mi-am desenat unul pe care l-am am pus pe fereastră și în fiecare dimineață în care deschid draperiile, indiferent de vremea de afară, eu văd soarele. Mă încăpățânez să fiu creativă. Să le văd oamenilor partea bună orice ar fi. Să scormonesc în amintirile mele și să scot la iveală momentele în care am râs împreună cu ei, am dansat, am petrecut clipe frumoase. Mă încăpățânez să fiu creativă și să pictez fiecare zi în cele mai vesele culori. Am peste 200 de eșarfe si multe accesorii , brizbrizuri , poșete sau pantofi colorați. Mă încăpățânez să fiu creativă si să nu mă mulțumesc cu negru sau gri. Nici măcar cu alb. Vreau culoare. Multă culoare. Și mă încăpățânez să o găsesc și unde nu e. De la roșia si salata din farfurie până la ceașca de ceai Gustav Klimt , văcuța pușculiță de pe masă , vitrina și fotoliul colorate din birou. Colorez povești , personaje, oameni, case, orașe . M-am apucat sa colorez si Romania. Încet, încet. Și mă încăpățânez sa fiu creativă. :)