La 45 de ani mi-am luat examenul de capacitate
14 Aprilie 2016, 04:19 • comentariiLa 45 de ani mi-am luat examenul de capacitate. A fost cel mai greu de până acum. A fost examenul prin care mi-am demonstrat capacitatea de a fi părinte 100%. Pentru prima oară în 15 ani am pus tot deoparte și timp de 3 luni m-am focusat pe copilul meu. Concentrarea a fost 100%, copilul a fost prioritatea numărul 1 din viața mea. Nimeni și nimic nu a fost mai important. Am dat un examen moral, emoțional, psihologic, în urma căruia am înțeles, mai mult ca oricând, că prezența și implicarea unui părinte nu poate fi înlocuită cu nimic. Putem să le dăm luna de pe cer, putem să cumpărăm orice vrem, ceea ce le trebuie lor nu are preț și nu se găsește nicăieri. Sunt timpul și energia noastră, e prezența noastră fizică și asta nu poate fi înlocuită cu nimic. Iar când ai norocul să faci echipă și cu școala înseamnă că ai făcut cele mai bune alegeri pentru puiul tău. Maya e la Colegiul Avenor. O școală privată în care termină clasa a VIII-a. La începutul anului școlar, în septembrie 2015, copiii din clasa ei au putut opta pentru ce se pregătesc: liceul în sistemul de stat sau continuarea la Avenor în sistem Cambridge. Deși Maya e foarte bună la engleză, poate chiar cea mai bună din școală, a ales sistemul românesc. Și-a început pregătirea pentru capacitate. O pregătire grea și anevoioasă care m-a făcut să-mi dau seama că nu s-a schimbat nimic în sistemul românesc. Aceleași comentarii dictate de profesor și care trebuie memorate, altfel elevul e depunctat. Aceleași texte,aceleași analize sintactice și morfologice cu care nu te mai întâlnești niciodată în viață. Iar la matematică... nu intru în detalii. După un schimb de experiență în Londra, Maya și-a dat seama de diferențe. A văzut cât de relaxați și fericiți sunt colegii ei din sistemul de învățare englezesc. În timp ce ea învăța "Baltagul" și "Neamul Șoimăreștilor" cei din clasa paralelă studiau "Mândrie și Prejudecată" și "Mic dejun la Tiffany". Așa că la sfârșitul anului și-a manifestat dorința de a trece la clasa cealaltă. - De ce nu ai ales de la început? Colegii tăi au un avans în pregătire de 4 luni? - M-am gândit să merg la stat ca să nu mai plătești. Am considerat că ai plătit destul de la grădiniță încoace. M-a impresionat grija ei. Așa e. O școală privată costă mult în România. În același timp, eu am ales să o dau de la 3 ani în sistemul privat, chiar dacă până acum cu banii pe care i-am dat pe școală luam o casă. Mi s-a părut mai important să folosesc banii pentru ca ea să aibă o copilărie frumoasă și să învețe într-un mediu sănătos și fericit. Așa că... am anunțat la școală că Maya vrea să dea examen de admitere pentru Colegiul Avenor. Panică! Era foarte târziu. Examenul lor e în aprilie. Materia era gata, colegii ei deja făceau recapitulări. Maya avea de recuperat toată materia de matematică în engleză. Am avut mai multe întâlniri la școală. Maya a trecut prin mai multe teste și, în cele din urmă, a fost acceptată în clasa care urmează să dea examenul în engleză. Dar ea avea de recuperat toată materia. Ei bine, aici am văzut ce înseamnă echipa: copil-părinte-școală. Ea s-a ambiționat, eu am anulat orice plecare în primele 3 luni din an din București și profesoara de matematică și-a făcut zilnic program de recuperare cu ea. Au fost cele mai grele și mai frumoase 3 luni din viața mea. Niciun spectacol în afara Bucureștiului, nicio noapte pierdută, nicio seară departe de casă sau fără ea. Felul în care a fost susținută de dirigintă și de colegii care se bucurau de fiecare punctaj obținut de ea, răbdarea cu care profesoara de matematică a predat din nou toată materia doar pentru ea, prezența mea acasă fizic și emoțional au adus-o pe Maya în punctul în care la simularea din martie să obțină calificativul excelent. Pentru mine a fost cel mai greu. Sunt două lucruri pe care nu le știu pe lumea asta: matematică și engleză. Ei bine, să ajung să o susțin într-un examen pe care ea îl dă la matematică în engleză mi s-a părut cea mai sinistră glumă jucată de destin. Nu am putut să fac altceva decât să-i număr paginile. Eram fix ca străbunica mea analfabetă care îi număra tatălui meu cuvintele pe care le scria. Maya nici nu avea nevoie de mine să-i explic exerciții și probleme. Ea mă dorea acolo. Acasă. Să o trezesc cu drag, să-i fac micul dejun cu dragoste, să o îmbrățișez la plecare și să mă găsească acasă când vine de la școală. Eu să lucrez în sufragerie și ea să rezolve probleme la matematică în camera ei. Să-i fac ceai și să ne plimbăm împreună. Să ținem împreună pasul cu fiecare zi și cu fiecare testare.
Am reușit. Am învins. Chiar dacă Maya are examen abia săptămâna viitoare, noi ne-am luat examenul de capacitate: eu capacitatea de-a fi mamă cu normă întreagă, școala și-a luat examenul de-a avea capacitatea să susțină un elev într-o decizie absolut riscantă, iar copilul meu a demonstrat tuturor, mie și școlii, că un copil iubit și susținut poate să aibă rezultate absolut spectaculoase. Aș fi putut să-i găsesc cei mai buni meditatori, profesoara de matematică ar fi putut să se chinuie oricât... Asta e formula câștigătoare pentru un elev în fața unui examen: copil-părinte-școală. Săptămâna viitoare are examenul propriu-zis. La engleză și matematică, în engleză. Un examen care se dă în 9 milioane de școli din întreaga lume. Dar ultimele teste îmi arată că Maya este acolo unde trebuie. Așa că nu contează nota pe care o va lua, dacă va fi punctaj maxim sau notă de admitere. Noi ne-am luat examenul de capacitate. Iar eu știu sigur că am ales pentru Maya școala care o face fericită. Locul în care profa de mate, Mihaela Ancuța, diriginta Georgiana Socoliu și Diana Segarceanu - cea care a gândit această școală, îi suflă în aripi și-o ajută să zboare spre visul ei. Până la urmă, doar asta ar trebui să fie școala: locul în care copiilor le cresc aripi. Iar Avenor College face ceva în plus: desenează zâmbete pe chipul copiilor și liniștea pe chipul părinților. Sper să primesc la sfârșitul anului școlar o diplomă, pentru că la 45 de ani, eu, cu Avenor și cu Maya, mi-am luat examenul de capacitate. Capacitatea de-a fi un părinte cu normă întreagă într-un moment crucial din viața copilului meu.
Mirela Retegan pe
YouTube
Arhivă
Învață-l să piardă ceva mic, ca să nu piardă ceva mare
Caută oamenii care, atunci când se uită la tine, îți văd calitățile
Mi-am dat seama de ce ne băteau părinții noștri
Mi-e frică să plece de lângă mine, dar mi-e și mai frică să nu plece
Temperează-ți emoțiile! Transformă-le în lac, nu în cascadă
Toate articolele din Martie 2021Gandurile Mirelei
Când toate se schimbă în jurul nostru, noi nu putem să rămânem neschimbați.
Ne miră schimbarea oamenilor din viața noastră. Asta, deși privim în oglindă și vedem schimbările de pe chipul nostru. Ne surprind schimbările de situație, deși simțim schimbările corpului nostru în fiecare pas. N-ai nicio...
citeste mai multCe alegeri ai face dacă n-ar trebui să ții cont de părerea părinților tăi?
– Ai trăi diferit dacă eu aș fi moartă? Ai face alte alegeri dacă nu ai ține cont și de ce crezi tu că eu cred? E întrebarea cu care am ieșit de la vizionarea filmului Elvis. M-a zdruncinat povestea acestei...
citeste mai multCereți Fecioarei Maria în rugăciuni, tot ce i-ați cere mamei voastre și chiar mai mult de atât!
Astăzi, începe postul Sfintei Mării. Cereți Măicuței Sfinte tot ce i-ați cere mamei voastre. O mamă va face tot ce poate ca să-și ajute copilul. Inclusiv va vorbi cu Dumnezeu pentru el. Iar noi toți suntem copiii acestei Mame!...
citeste mai multPentru tine ce înseamnă MOȘTENIREA?
Am fost invitată la conferința The Woman să vorbesc despre moștenire. Mi-am învârtit discursul de câteva ori, am vorbit printre ultimii speakeri, așa că toți cei de dinaintea mea apucaseră să spună cam tot ce se putea spune...
citeste mai mult