Le povesteam zilele astea colegilor mei că eu nu am sentimentul de supraviețuire. Aud foarte mulți oameni în jurul meu, care, întrebați ce fac, răspund "Supraviețuiesc!"

Eu nu supraviețuiesc. Eu înot. Și oamenii de la mine înoată. E singura șansă să ajungem pe malul celălalt, cu mintea întreagă și încrezători în forțele noastre.

Imaginați-vă că s-a rupt malul și am căzut toți într-o apă mare. Și undeva, în depărtare, se zărește țărmul celălalt. Ce faceți în apă? Uitați-vă în jurul vostru! O să vedeți oameni care nu știu să înoate, oameni care dau din mâini și din picioare, disperați să nu se scufunde. Mai vedeți câțiva, care stau cu mâinile întinse și așteaptă un colac de salvare. Câțiva au prins o barcă și s-au înghesuit în ea. Dar o să vedeți mulți oameni care înoată. Unii mai bine, alții mai greu, unii bras, alții fluture...

Gândește-te ce faci tu în apa asta, în care suntem toți. Uită-te în jurul tău și identifică-i pe cei de care ai putea să te sprijini când obosești. Uită-te în jurul tău pe unde sunt vârtejuri și ocolește-le! Ferește-te de cei care ar fi în stare să facă orice, ca să se agațe de tine. Vezi cine are cu adevărat nevoie de ajutor și cine, de fapt, nu vrea să înoate.

Suntem toți în aceeași apă. Viitura e același pericol pentru noi toți. Nu vrem sa ne prindă pe niciunul.

Înoată! Respiră! Înoată și respiră! Nu te mai uita în spate. Tot ce avem e în față, pe malul celălalt.

Înoată, respiră și imaginează-ți că dincolo o să fie nisip fin și soare. Și chiar dacă ajungem în chiloți, important e să ajungem!

Înoată! Înoată și respiră!