Am început să trăiesc marele vis, chiar înainte de a-l conștientiza. Marele vis m-a găsit, înainte ca eu să mi-l propun, să-l simt. E ca atunci când îți dai seama, într-o zi, că omul de lângă tine, care te place de multă vreme, te iubește, te vrea fără ezitări, este, de fapt, omul la care tânjești, fără să știi cum arată, cum îl cheamă și nici că e atât de aproape.

Visul meu cel mai mare nu e Gașca Zurli. Nici Zurlandia, nici cărțile de povești, jocurile, jucăriile, turneele, mascotele, emisiunile... Toate astea sunt doar pașii pe care i-am făcut spre visul meu. Eu deja îmi trăiam visul, când îmi propuneam toate obiectivele de mai sus, crezând despre fiecare dintre ele că e VISUL.

E fantastic să îți dai seama, într-o zi, că visul te trăiește, înainte să apuci tu să-l trăiești.

E fantastic să descoperi că erai în interiorul marelui vis, convinsă fiind că ești mereu la un pas distanță de el.

Visul meu s-a întâmplat, pur și simplu. Mi-a luat 35 de ani (atât a trecut de la examenul meu la Liceul Pedagogic, probabil primul pas adevărat spre visul meu), ca să-mi dau seama că eu îmi trăiesc visul în fiecare zi.

Pentru mine, există COPII și atât!

Visul meu este să fac mai bună și mai frumoasă viața copiilor. A tuturor copiilor! Pentru mine nu există copii săraci sau bogați, copii singuri sau înconjurați de familie, copii români, străini, romi, copii sănătoși sau bolnavi, copii cu probleme sau copii fără probleme, din România sau din altă țară, de la oraș sau de la sat... Pentru mine, există COPII și atât!

Uită-te în ochii unui copil și o să vezi o lume întreagă! Privirea lui poate cuprinde, într-o clipire, tot ce, poate, unii dintre noi nu putem atinge nici cu mintea, nici cu inima, o viață întreagă...

Copiii sunt copii. Dacă se simt iubiți, copiii trec ușor și peste boală, și peste lipsuri, și peste absența oamenilor mari din viața lor...

Ei s-au născut să fie fericiți! Trebuie doar să întâlnească oameni mari care să nu le răpească bucuria asta.

Copiii au nevoie de chipuri blânde, de zâmbete calde, de mâini ferme și de priviri înțelegătoare. Mierea din tonul unui adult care îi vorbește este cel mai bun dulce pe care îl savurează orice copil. Un adult simpatic e mai interesant decât orice joc sau orice jucărie.

Eu îmi trăiesc visul dintotdeauna. Marele meu vis!

Eu îmi trăiesc visul dintotdeauna. Marele meu vis! E fantastic să știi că îți trăiești visul, în fiecare zi! Uneori uit asta, uneori vin oameni care îmi amintesc de pretenții, obligații, reguli, taxe, lipsuri, nevoi, probleme... și eu mă las prinsă în lupta lor, uitând că eu mi-am găsit visul.

Pe mine, coronavirusul m-a ajutat să-mi dau seama că mă trezesc fericită și mă culc mulțumită în fiecare zi, pentru că îmi trăiesc visul. În visul meu, copiii nu se numără... mulți, puțini, bogați, săraci, sănătoși sau cu probleme, albi ca laptele sau creoli, din familii educate sau din canale... Toți copiii care interacționează cu ce fac eu în visul meu trebuie să meargă mai departe mai fericiți, mai bogați cu o întâlnire.

Am scris asta, cu gândul că poate ești și tu în situația mea... poate ești și tu dintre cei care își trăiesc visul și nici nu ți-ai dat seama... Poate te-ai lăsat și tu, ca mine, intoxicat de tot felul de factori externi, care nu-ți pot pătrunde visul și nu îl pot înțelege.

Privește bine, privește în tine! Acolo este răspunsul.