Am născut prin cezariană cu anestezie generală pentru că ma c—-m pe mine de frică. Cezariană programată după 3 zile de evenimente în aer liber, cu zeci de artişti şi zeci de mii de spectatori. În ziua în care am născut, am fost la coafor să mă aranjez pentru cea mai importantă întâlnire din viaţa mea. Am trecut pe la biserică şi l-am rugat pe Domne Doamne să se uite în ziua aceea măcar cu coada ochiului şi spre mine. A doua zi după naştere îl certam la telefon pe şeful de la casa de discuri a trupei Stigma pentru că videoclipul nu intrase în difuzare pe Atomic. Cât am stat în spital, am bătut coridoarele cu plosca în mână ajutând tot felul de oameni să treacă peste tot soiul de frici. A treia zi după operaţie am făcut şedinţă de redacţie în sala de mese cu directorul de marketing, vânzări şi şeful programelor de la radioul pe care îl conduceam. Am alăptat două luni până când am ajuns la spital cu copilul în prosop pentru că nu se mai trezea şi mi-a zis şefa secţiei de pediatrie că e deshidratată pentru că ce îi dau eu nu-i ajunge, dar îi este prea lene să plângă, drept urmare nu primeste ţâţă. Şi mi-a mai spus ceva: nicio ţărancă nu vine cu copilul mort de foame la spital, numai intelectualelor li se poate întâmpla una ca asta. Tot la o lună şi jumătate am reluat activitatea la radio. Am luat-o cu mine şi reuşeam să mă împart între mici şedinţe, întâlniri şi alăptat sau schimbat scutece; oricum, dormea în landou pe terasă, la soare. La 4 luni am pus-o în maşină şi am mers cu ea 200 de kilometri până la părinţii mei. Am lăsat-o acolo o săptămână. Am plâns tot drumul, dar era varianta cea mai bună. Aici a început naveta ei între mine şi mama, cu trenul, la anumite intervale de timp. La 4 ani am trimis-o în tabără singură. I-am pus haine pentru fiecare zi în punguţe, iar când i-am arătat punga pentru haine murdare ea m-a întrebat care e punga pentru haine curate. I-am permis de pe la 6 ani să treacă singură strada, să parcurgă singură anumite distanţe, să facă singură mici cumpărături de la magazinul din colt. La 7 ani am predat-o stewardului de la Tarom şi a zburat singură până la Londra. Am lăsat-o să intre singură la filmle pentru copii în timp ce eu făceam cumpărături sau stăteam să citesc în Diverta. Am lăsat-o de mică să facă tot felul de lucruri SINGURĂ.

La 14 ani am lăsat-o singură la Cluj la Untold.

A ales singură ce vrea să facă la liceu, știe deja unde vrea să meargă la facultate. S-a dus în New York împreună cu nașul ei să se intereseze ce și cum și eu știu doar concluziile ei. Dar, am încredere 100% în ce simte. O să mă și informez dar mai întâi o las pe ea să-și facă o idee și abia apoi vin și eu cu ideile mele. Își face singură toate bagajele. Abia după ce valiza e gata mă uit dacă nu-i lipsesc lucrurile esențiale. Își pregătește singură ghiozdanul și uniforma. A alergat de nenumărate ori să recupereze una și alta. Dar din asta se învață. Nu a trebuit niciodată să-mi ceară aprobrea pentru ce spune, ce face și mai ales ce crede.

Am lăsat-o! O las!

Cred că asta e cheia. Să-ți lași copilul! Din mână, din casă, din limba… să faci pasul înapoi și să-l supraveghezi. Să te uiți la el în timp ce încearcă de nenumărate ori să-și lege șireturile, să-și tragă pantalonii, să-și termine mâncarea din farfurie, să-și țină echilibrul pe bicicletă și pe role.

Cred că pot crește copii liberi și independent, părinții care stau în spatele celor mici.

Am ales să fiu umbra din spate nu cârligul de care e agățată. Uitați-va în jurul vostru unde se poziționează părinții în relația cu copiii lor: stau în față și îi trag de mână după ei sau copiii sunt un pas în faţa părinților și deschid drumul. Nu e ușor să stai în spate, nu e ușor să taci și să nu răspunzi tu, înainte de-a răspunde el. Nu e ușor să nu pui pe masă propriile tale alegeri bazate pe ce știi tu. Lasă-l să facă lucruri bazându-se pe ce simte el. Iar tu rămâi umbra care îi veghează fiecare alegere gata oricând să-l susțină dacă alegerea nu a fost cea corectă.

Fă-l să simtă că ești de partea lui orice-ar fi și că tu, deși știi mai multe înțelegi că el e mai deștept că tine :)