Din momentul în care a apărut copilul, dragostea dintre cei doi oameni se transformă în dragostea dintre cei trei oameni. Când mai apare încă unul, dragostea dintre cei doi se transformă în dragostea dintre cei patru, cinci, șase .

Dragostea dintre doi oameni poate trăi până moare afecțiunea şi dispare pasiunea. Dragostea dintre părinţi şi copii şi copii şi părinţi trăiește dincolo de toate morțile care apar şi nu mai trec niciodată. E acea iubire pe care nici moartea nu o poate distruge.

Doi oameni care au făcut împreună un copil pot să nu se mai iubească unul pe celălalt, pot să nu se mai țină de mână, să nu mai facă dragoste, pot să nu meargă la film împreună, la petreceri... pot să nu mai facă nimic niciodată. Ei au făcut deja împreună mult mai mult decât toate mărunțișurile astea banale care se întâmplă zi cu zi. Ei au făcut împreună o minune.

Doi oameni care s-au minunat măcar o dată de minunea născută din ei, vor păstra acea strălucire în privirea lor toată viața. Oricât de mult s-ar ignora, oricât de rar s-ar vedea, in momentul in care li se vor întâlni privirile vor simți. Trăind iar şi iar şi de fiecare dată momentul acela știut doar de ei. E dragostea aceea care nu moare niciodată și pe care nu o poate omorâ nimeni. Nici măcar cei care o poartă.