Oamenii spun mereu “merg... dintr-un necaz, în altul!", dar foarte rar se opresc să conștientizeze când merg dintr-o bucurie, în alta.

Și necazurile, și bucuriile fac parte din viață. Eu le iau ca atare și le consum cu ochii larg deschiși, știind că, din fericire, și unele, și altele trec. Uneori mai încet, alteori mai repede, bucuriile și necazurile se rotesc prin viața noastră. Doar că asupra unora zăbovim, iar pe celelalte le trecem cu vederea.

Fiți atenți la tot ce trăiți și, dacă observați că treceți dintr-o bucurie, în alta, lăsați-vă inima să salte de fericire, să bată mai repede, râdeți și cântați din toată inima! Nu fiți cuminți, nu fiți rezervați!

Dacă sunteți fericiți, fiți generoși, împărtășiți ceea ce trăiți! Lăsați oamenii să fie martorii bucuriei voastre pentru că, așa cum oamenii empatizează la necazuri, și la bucurii ar trebui să vibreze.

Povestea asta, "dintr-o bucurie, în alta", este înlocuită într-o zi, pe neștiute, cu "dintr-un necaz, în altul". Și atunci, trebuie lăsat sufletul să plângă, dacă așa simte, fără să uităm vreo clipă că și asta trece... Și iar ne trezim dintr-o bucurie, în alta.

Ați observat că, de regulă, când vin, necazurile încep cu câte unul mare, care le trage după el pe celelalte? Sunt exact ca replicile unui cutremur. În timp ce bucuriile încep timid... o bucurie mică, apoi una mai măricică, apoi iar una mică și alta mai măricică. La bucurii, suntem ca racii: un pas înainte, doi înapoi, de parcă ne temem de ele... parcă nu ne vine să credem că a trecut perioada de necazuri. Atunci când ai un necaz, nu spui niciodată: "Sigur urmează o bucurie!" Însă, când bucuria e foarte mare, își face loc suspiciunea: “oare ce vine rău, după asta?”

Să tratăm bucuriile întocmai ca pe necazuri! Să ne manifestăm în bucurie, cu același entuziasm cu care ne plângem! Să vorbim despre bucurii, la fel de mult cum ne analizăm nefericirile!

Bucuria merită un loc mai bun, în viața fiecăruia! Stă în puterea noastră să ne plângem doar din motive reale și să râdem cu fiecare motiv de bucurie.