Împart cu voi o pildă foarte frumoasă pe care am auzit-o spusă de preotul Nicoară Grec din Borșa.

Se spune că, demult, un țăran s-a dus la târg saă cumpere mâncare pentru vite. Nu avea prea mulți bani, așa că trebuia să fie cu mare băgare de seamă. La un moment dat, vede un târgoveț care vindea o căruță plină de cucuruzi la un preț foarte ieftin. Atât de ieftin, încât țăranul nostru și-a permis să cumpere porumbul cu tot cu căruță.

Ajunge acasă și fericit nevoie mare, își strigă muierea să vină să ajute la descărcat. Au început să arunce știuleții unul câte unul dar, ce să vezi, doar rândul de deasupra era cu porumb. Sub el, târgovețul vânduse niște bolovani mari.

S-a necăjit omul nostru, a dat jos bolovanii și s-a gândit că o să folosească la ceva măcar căruța.

După 40 de ani, la poarta casei apare un om:

– Bună ziua, om bun. Eu sunt târgovețul care ți-a vândut căruța cu bolovani în loc de porumb. De 40 de ani mă gândesc la tine și la ce ți-am făcut. Am venit să-mi cer iertare.
– Stai liniștit, omule, eu te-am iertat încă de atunci și am dat jos bolovanii tăi. Tu ești cel care i-a cărat în spate 40 de ani.

Ce simplu! Atunci când cineva îți face un rău, o mizerie, își face lui. Nu trebuie să avem grijă de căruțele celorlalți. Dar e musai să fim atenți ce căruțe „vindem”!

Toți bolovanii pe care îi punem în traista altora, crezând că o să-i care ei, de fapt îi punem în cârca noastră.

Fiecare piatră pusă în bagajul cuiva e o piatră pe care tu ți-ai pus-o pe suflet.

Dacă ți-a pus cineva bolovani în „căruță”, dă-i jos. Nu sunt bolovanii tăi. Sunt pietrele celuilalt. Nu-ți asuma problemele care nu îți aparțin. Concentrează-te pe „căruța” ta, pe bolovanii pe care cu știință sau fără de voie i-ai pus în vreo căruță.