Mi-am dat seama că viața se hrănește cu bucurii. Nu cu aceleași. Nu cu aceleași în fiecare zi.

Și am făcut o analogie cu mâncarea. Corpul nostru are pofte. Sau mintea, sau stomacul, sau cine o fi șeful poftelor noastre care ajung în stomac. Dacă mâncăm ce are poftă corpul nostru, ne simțim bine. Avem o stare fizică bună.

Nu avem poftă în fiecare zi de fructe sau de pește sau de prăjitură. Dacă suntem atenți, corpul ne spune ce vrea în fiecare zi. Și noi comandăm la restaurant sau mergem la piață și cumpărăm ceea ce simțim că avem poftă să mâncăm.

Viața noastră are pofte. Altele, în fiecare zi.

La fel e și cu viața. Viața noastră are pofte. Altele, în fiecare zi. Într-o zi are poftă să se plimbe, în alta să facă dragoste, uneori are poftă de o poveste, alteori să vadă un film. Te trezești că poftește să danseze sau să scrie, ori pofta e să stea pe o bancă și să privească florile dintr-o grădină.

Așa cum e cu pofta de mâncare, trebuie descoperită, ascultată și hrănită și pofta de viață. Dacă reușim să hrănim viața în fiecare zi cu ce poftă are, noi putem să avem o viață sănătoasă.

Oprește-te în fiecare zi pentru câteva secunde și gândește-te: oare ce poftește viața mea?

Și dă-i ce poftește, hrănește-o ca pe un bebeluș și ea o să stea liniștită până la următoarea poftă. Între poftele ei, fă-ți poftele tale. Dar nu uita că și pofta de viață, ca și orice altă poftă, vine... mâncând!