Cineva care ți-e dator, nu are cum să te iubească. Mi-a rămas în cap replica asta din tot spectacolul „Toti fiii mei” de Arthur Miller. Două ore de replici bune, dar asta a sunat în felul "Acela" în urechile mele. Cuvinte care îți intră în cap, nu cuvinte care trec pe lângă ureche. De multe ori mă gândeam de unde vine atitudinea față de mine a unor oameni pentru care eu făcusem destul de multe lucruri. Social, financiar, uman, emoțional… oameni pentru care eu m-am oprit din treaba mea și din drumul meu și am stat puțin cu ei și problemele lor, încercând să ajut așa cum m-am priceput eu mai bine.

Nu ei s-au oprit din drumul lor în treaba mea, ci așa cum spuneam mai sus, eu m-am oprit să le întind mâna, indiferent dacă ei au cerut-o sau nu. Până în seara în care am auzit această replică, spusă în spectacol, m-am întrebat de nenumărate ori de ce, de la un anumit punct, oamenii aceia își schimbau complet atitudinea față de mine. Și culmea, cu cât făceam eu mai mult, cu atât se instala și mai abitir distanța și răceala. La spectacol am înțeles și face sens. Nu are cum să te iubească cineva care îți este dator. Cel care îți datorează bani, va vedea întotdeauna în fața ochilor datoria pe care o are la tine. Cel care îți datorează o ascensiune pe scara socială, va vedea în tine mereu, punctul acela de jos unde era atunci când tu i-ai întins mâna să se ridice. Cel pe care l-ai ajutat emoțional să depășească o criză, își va aminti mereu că l-ai ajutat să treacă peste. Oamenii se vor simți datori față de tine, și asta nu-i va mai lăsa să te iubească pur și simplu. Acum înțeleg de ce eu sunt prietenă de-o viață cu oameni care nu îmi datorează nimic.

Cărora nu le-am dat nici bani împrumut, nici nu le-am întins mâna să se ridice, nici nu i-am împins în sus pe scara socială. Sau, dacă s-a întâmplat asta, s-au echilibrat lucrurile în timp, și ei la rândul lor au făcut diverse lucruri pentru mine, și nimeni nu este dator nimănui. Dacă nu-ți plătești datoriile față de cineva, dacă doar te mulțumești să îi iei, nu ai cum să-l mai poți iubi si acolo se terminā orice ar putea sa mai urmeze. Cineva care ți-e dator, nu are cum să te iubească. Ce bine-ar fi să înțeleagă asta și părinții care le spun mereu copiilor lor cât sunt de datori pentru că i-au făcut, i-au crescut, i-au educat, i-au hrănit, i-au instruit, i-au însurat, le-au îngrijit copiii… Cineva care ți-e dator, nu are cum să te iubească. Poate să simtă pentru tine multe și diverse alte lucruri. Mai puțin iubire.