Ați văzut “Meet Joe Black”? Atunci sigur vă amintiți întrebarea pe care i-a pus-o batrânei paciente care își aștepta moartea în spital; Ai destule amintiri frumoase? M-am întrebat la rândul meu ce-aș răspunde eu dacă aș sta într-o zi față în față cu doamna cu coasă. Sigur, am multe amintiri. Dar nu știu dacă voi fi vreodată pregătită să spun că am suficiente.

Dacă e să-mi amintesc cel mai frumos an din viața mea, acesta e sigur anul 2000! E anul in care am fost insarcinată. Aveam aproape 100 de kg dar ma simțeam cea mai frumoasă femeie de pe planetă. Mă mișcam greu dar aveam impresia că zbor. Dar, sincera sa fiu cu mine până la capat sunt câteva amintiri care lipsesc din albumul meu: inelul pe care nu l-am primit, nunta pe care nu am făcut-o și casa pe care nu am construit-o. Și lipsește povestea in care să mă fi simțit fericită pe de-a-ntregul.

Imi spunea Lucia – prietena mea psiholog, să incerc să vizualizez ceea ce îmi doresc. În cele mai mici detalii. Să desenez casa cu toate amanuntele si sa scriu despre barbat tot ceea ce vreau sa fie. Am incercat dar, nu am văzut casa. Am reușit să-mi imaginez doar bucătăria: o încăpere mare cu pereți din sticlă prin care se vede grădina cu flori și copaci. Eu beau o cafea si privesc pe fereastra ploaia care cade. Și mi-e cald și bine. Despre bărbatul “acela” știu doar două lucruri: știu cum o sa mă privească și mai știu cum o să-mi țină fața in mâinile lui și eu o să înțeleg tot fără nici un cuvânt. Atât. Nu am reușit să văd mai mult. Dar intr-o zi o să-l recunosc.

Sigur, am multe amintiri frumoase cu copilul meu, cu cei dragi, cu prietenii mei, cu oamenii frumoși pe care i-am cunoscut, cu vacanțele și cu toate bucuriile pe care mi le-au adus proiectele mele. Amintirile lipsă sunt doar pentru momentele care nu s-au ivit încă. Dar nu mă grabesc nicaieri. Dacă vine intr-o zi tanti cu coasa și mă întreabă: “ai suficiente amintiri frumoase?” o sa mă uit in ochii ei și o să-i spun simplu: NU! Îmi lipsește din album o mireasă (și dacă nu a fost să fiu eu, aș vrea să-mi văd fata fericită trăind acest moment), îmi lipsește imaginea unei femei relaxate de mână cu EL, îmi lipsește din album băbuța simpatică și haioasă care se joacă împreună cu nepoții, îmi lipsește imaginea cu cei doi bătrănei călatorind de mână prin lume…

Doamnă cu coasa, albumul meu e doar la jumătate. Întoarce-te peste vreo 40 de ani!