Săptămâna asta e despre această bomboană, pe numele ei: „carte”. Fix așa e, ca o bomboană! Fiecare articol din ea îți lasă un gust bun.

O recomand atunci când gândul strigă: „aș vrea ceva bun”. Ia bomboana asta!

Sigur cartea o să te plimbe prin câteva stări care te fac să zici „aha” și apoi, în capul tău se aprinde becul ce semnalizează întâlnirea dintre o idee a altcuiva cu gândurile care stau timide în capul tău.

Când vine cineva și îți spune ceva important, nu îți spune neapărat ceva nou. Doar îi dă curaj gândului tău timid să iasă în față și tu poți să ți-l asumi.

Pentru că nu ți se întâmplă numai ție. Pentru că l-a validat cineva înaintea ta.

Asta fac, de fapt, cărțile. Ne dau curaj! Ne arată că ceea ce știm, gândim și simțim există pe lumea asta dintotdeauna! Că și alții au trecut prin ce trecem noi.

Am strâns articolele din aceasă carte în pandemie.

Am murit și am înviat cu fiecare idee care a aprins un bec în capul meu.

Așa ni se face lumină în cap: imaginați-vă că avem o sârmă cu multe becuri care se aprind unul câte unul, de fiecare dată când un gând se întâlnește cu o idee.

Săptămâna asta e despre ea - cartea care aprinde becurile în capul celor care o citesc.

Să fie lumină! Cât mai multă! Să ne vedem, să ne auzim, să ne simțim!
Ca să trăim fericiți astăzi, aici, acum!