Am fost invitată să le vorbesc unor femei despre egalitatea de șanse, despre discriminare, despre cum femeile reușesc mai greu decât bărbații, despre cum bărbații conduc lumea, dar noi, femeile, putem să-i ajungem din urmă.

Eu văd lucrurile puțin diferit. Nu cred că are legatură cu șansele pe care ni le dau sau nu ni le dau alții. Cred că este vorba pur și simplu despre șansele pe care ni le dăm noi să descoperim cine suntem și ce vrem să facem cu viața noastră.

Cred că Dumnezeu a pus un gram de dumnezeire în fiecare om. Dacă reușim să descoperim unde e gramul acela, putem să mutăm și munții din loc. Pentru că gramul acela de dumnezeire ne poate face să fim fericiți, să cunoaștem împlinirea și să putem face tot ceea ce vrem cu viața noastră.

Dacă simți că Dumnezeu a pus gramul de dumnezeire în talentul tău în bucătărie, de ce te chinui sa fii cea mai bună contabilă? O să reușești să fii o contabilă corectă, disciplinată, bună, dar nu o să fii niciodată la fel de bună cum o sa fie cea care are gramul de dumnezeire în talentul ei de-a învârti cifrele pe toate fețele.

Dacă gramul tău de Dumnezeire e să fii cea mai bună mamă din lume, de ce te chinui să faci alte lucruri. Poți să fii mamă pentru copiii tăi sau pentru alți copii care nu au mame atât de talentate precum ești tu. Poți să te faci bonă, apoi șefa bonelor, apoi șefa tuturor șefelor de bonă și într-o zi să ajungi Bona României și de ce nu cea mai tare bonă din Univers.

Dumnezeu îi ajută pe cei puternici și care își descoperă talentul în care el a pus gramul de dumnezeire.

Dacă simți că talentul tău este de-a-i ajuta pe copii să învețe mai ușor și simți că profesia de meditator e cea mai potrivită ție dintre toate profesiile care implică educația, fii cel mai bun meditator. Nu te chinui să conduci școli, să dirijezi cercuri profesorale. Acceptă că ești cel mai bun meditator și rămâi perseverant în ceea ce faci. Satisfacțiile vor fi atât de mari încât vor atrage, pe lângă recunoaștere, bani și împlinire sufletească.

Ani intregi am fost un jurnalist foarte bun. Dar gramul meu de dumnezeire era în talentul de-a face fericiți copiii și părinții. Abia după 40 de ani am acceptat să investesc în asta toată energia. Până atunci am crezut că este imposibil să câștig bani din asta, să-mi întrețin copilul din aceasta activitate, să construiesc, să cresc și să reușesc să fac ceea ce fac astăzi.

Acum cred din toata ființa mea că gramul de dumnezeire e acolo – în talentul de a mă adresa copiilor si părinților. În ușurința cu care scriu poezii și versuri pentru cântece care îi învață pe copii mai simplu și mai frumos ce e viața.

Oamenii spun că întineresc. Că timpul mi-a devenit prieten.

Talentul meu e în felul în care știu să cântăresc ingredintele unui spectacol pentru familie, în felul în care reușesc să adun sub același acoperiș mii de parinți și copii care pot să fie încântați de aceleași lucru.

Din momentul în care am înțeles că acela e gramul meu de dumnezeire lucrurile s-au întâmplat de la sine. Iar eu am început să strălucesc. Înăuntru mai întâi și apoi să vadă și cei din jurul meu. Oamenii spun că întineresc. Că timpul mi-a devenit prieten. De fapt, eu am devenit prietena mea cea mai bună și mi-am permis să mă dezvolt în direcția în care m-a tras ața toată viața.

Cred din tot sufletul că oamenii care descoperă unde a pus Dumnezeu în ei gramul de dumnezeire sunt cei care reușesc să trăiscă fericiți și să fie foarte buni în ceea ce fac indiferent dacă au recunoștința celor apropiați sau recunoașterea unei lumi întregi.