Am dreptul să mă răzgândesc. Da. Am dreptul să nu-mi placă un om din ceea ce am auzit şi simțit despre el şi când îl cunosc mai bine să-mi dau seama că el nu e așa cum spuneau alții, să îmi placă de fapt şi-atunci am dreptul să mă răzgândesc. Am dreptul să mă enerveze un bărbat şi după o perioadă de timp şi de întâmplări am dreptul să mă răzgândesc şi să-mi devină simpatic. Am dreptul să cred despre cineva că este minunat şi după o cunoaștere mai aprofundată să-mi dau seama că lucrurile nu stau așa şi să mă răzgândesc. Am dreptul să cred că un anume obiect mă va face fericită şi după ce îl am să-mi dau seama că nu e nimic din ce am crezut şi-atunci am dreptul să mă răzgândesc. Am dreptul să mă despart de cineva şi după câteva zile să-mi fie atât de dor încât să mă răzgândesc. A te răzgândi înseamnă de fapt a zăbovi mai mult pe un gând. A-l întoarce pe toate fețele. A-i descoperi valențe noi. M-am răzgândit asupra unor obiective, asupra unor oameni, asupra unor lucruri. Am dreptul să mă răzgândesc şi nimeni nu are dreptul să mă tragă la răspundere pentru asta.

-Ziceai că X e nu știu cum şi că nu o să zăbovești mai mult de 5 minute.

- M-am răzgândit.

Acest răspuns ar trebui înghițit de celălalt pe nemestecate şi fără nicio substanță ajutătoare. Avem dreptul să ne răzgândim, iar ceilalți au dreptul să-şi țină pentru ei părerile despre alegerile noastre. Şi bine-ar fi ca noi, cei care ne dăm dreptul să ne răzgândim, să ne amintim mereu că avem acest drept şi să ne dăm şi obligația de a nu judeca nici gândelile nici răzgândelile celorlalți.